Un tânăr, o mamă şi o bunică din Câmpina au pornit o afacere cu rochiţe colorate ca din timpurile copilăriei. Vezi galerie foto cu produsele
Fiecare afacere are o poveste frumoasă în spate. Câteodată este vorba de tradiţie, alteori de pasiuni, dar de fiecare dată e vorba despre oameni şi relaţiile pe care le au cu cei din jur. Pe doamna Marina Iordăchescu (56 ani) din Câmpina am găsit-o într-o mare de rochiţe colorate la târgul meşteşugăresc de la Festivalul Medieval din Ploieşti.
Când le-am văzut, parcă m-am întors în timp, pe vremea când eram copil şi când nu se găsea mare lucru în magazine. Dacă prindeai pe sub mână o rochiţă chinezească din poplin era un adevărat eveniment şi chiar merita să te lauzi vecinelor. Mama nu prea prindea ocazii d-astea, în schimb îmi cosea chiar ea rochiţe din pânză topită, cu borduri croşetate de mă admira toată lumea. Eu, însă, tânjeam ca orice copil după rochiile alea chinezeşti din care am avut una singura de la o vecină mai mare decât mine cu câţiva ani.
Doamnei Marina îi stătea alături o altă doamnă, mai în vârstă, despre care am înţeles din vorbă în vorbă că este fosta soacră cu care, după divorţul de soţ, a rămas bună prietenă. Probabil că nici nu s-ar fi putut altfel, având în vedere că pe cele două le leagă Adrian, fiul doamnei Marina, cel care de altfel a şi avut ideea acestei afaceri cu rochiţe deosebite. Adrian are 30 de ani şi este însoţitor de zbor. Când are timp, însă, face tiparele pentru rochiţele acestea deosebite. „Eu eram operator maşini calcule la un oficiu de calcul. M-am lăsat de treaba asta când fiul meu s-a gândit că ar fi bine să ne alăturăm bunicii lui care de altfel are Atelierul bunicii, o afacere începută de mai mult timp. (n.a. bunica, care nu a vrut să stea la pozat, are 83 de ani, arată ca de 65, se simte ca de 35 şi a lucrat la un centru de cercetare de unde a şi ieşit la pensie)
https://www.facebook.com/atelierulbunicii/
Fiul meu a făcut chiar doi ani de arhitectură dar are talent şi îndemânare spre lucru făcut de mână, înclinaţie spre artă. I-a plăcut să croiască, lucru pe care l-a văzut la bunica. El a călătorit mult şi a vrut să facă şi la noi ceea ce a văzut prin alte ţări, acolo unde se pune mare accent pe lucrul de calitate, făcut de mână. A început prin a cumpăra nişte materiale din altă ţară că la noi nu prea găseşti calitatea şi nici imprimeurile acestea frumoase. S-a gândit chiar să cumpere şi o maşină de imprimat, dar încă analizăm. Atelierul este făcut într-un apartament şi avem trei maşini de cusut de care ne folosim”, povesteşte Marina.
Modelele le-au adaptat dupa cele pe care le văzuseră pe internet. A fost muncă grea să scoată tiparele, au ieşit şi rebuturi cu materialul stricat şi cu muncă în zadar, dar până la urmă, toată lumea s-a învăţat cu ceea ce are de făcut şi treaba a ieşit ca unsă. Deocamdată, atelierul nu face la cerere modele, dar Marina şi Adrian s-au gândit că acesta e pasul următor. Acum fac rochiţe şi paltoane după tipare de la 0 la 10 ani. Au şi cămăşuţe pentru băieţei pentru că la pantalonaşi este ceva mai complicat cu tiparele.
Afacerea nu este pe profit pentru că există de doar câteva luni. O vreme scurtă produsele au fost vândute într-un magazin din Câmpina, dar investitorul a descoperit că nu există publicul ţintă pentru produse. „Nu înţeleg de ce nu au avut căutare aşa de mare cum ne aşteptam, pentru că sunt deosebite. În primul rând sunt din bumbac ceea ce e foarte important pentru un copil care aleargă şi transpiră. Băiatul meu a luat materiale şi din Singapore, sunt superbe şi de foarte bună calitate. Sunt diferite faţă de cele găsite aici. Ne-am uitat în magazinele cu haine pentru copii şi am constatat că multe sunt din materiale sintetice. Nici preţurile nu sunt mari, la târg am venit şi cu rochiţe la 35 de lei, dar pe urmă am înţeles că publicul pe care îl căutam noi, cel atent la detalii, este pe internet. Aşa că ne-am gândit la un magazin on line pe care o să-l deschidem cât de curând”, explică doamna Marina.
Firma are deja doi salariaţi, iar Adrian a încercat să facă şi proiect pentru obţinerea de fonduri europene. S-a lovit însă de nişte condiţii pe care nu le-a putut întruni şi s-a lăsat păgubaş. Programe de accesare însă, vor mai fi şi tânărul este optimist. La fel şi cele două femei din viaţa sa-mama şi bunica.