La Filipeştii de Pădure se produce energie termică şi electrică din alimente şi medicamente expirate şi dejecţii animale
La marginea comunei Filipeştii de Pădure se află trei construcţii ciudate, care seamănă cu nişte ciuperci uriaşe cu pălăriile verzi. De fapt, acestea sunt "vedetele" staţiei de producere de biogaz, digestoarele, care, ca în burta vacii, fac digestie anaerobă, separând microorganismele, carbohidrații și proteinele din alimente și deșeurile degresate în elemente organice simple, pentru ca în final biogazul rezultat să genereze energie electrică și căldură. Concret, pe o parte intră gunoi şi mizerie, pentru a ieşi în final energia atât de scumpă acum. Genesis Biopartener este liderul de piaţă în exploatarea instalaţiilor de biogaz din ţară şi chiar dacă încă de la înfiinţare se confruntă cu lentoarea statului român în ceea ce priveşte aplicarea politicilor europene de mediu, este determinat să replice în ţara noastră succesul pe care aceste staţii de biogaz le au în Germania şi alte ţări vestice.
„Staţia de biogaz a fost deschisă în 2012. Iniţial producţia era de 1 mw/h energie electrică şi 1 mw/h energie termică. Ideea a fost importată pentru că acţionarul majoritar este neamţ (n.a. Michael Dietrich, fondatorul Baupartner), iar în Germania sunt foarte multe astfel de staţii. Acesta avea mai multe afaceri în România, în general în domeniul construcţiilor şi s-a gândit să se extindă şi pe această zonă a protecţiei mediului-accesând în acest sens domeniul producerii de energie verde din surse regenerabile. La început s-a folosit porumbul siloz de biomasă. Ulterior preţul porumbului siloz a crescut şi nu mai era convenabilă achiziţia, pentru că trebuia să mergem către fermieri, să îl cumpărăm şi s-a început o retehnologizare a staţiei în 2018, proces care s-a încheiat în 2019. Acum folosim 100% deşeuri bidegradabile: alimente expirate, resturi provenite din procesarea materiei prime în cadrul industriei alimentare, abatorizării, nămoluri de la staţii de epurare, grăsimi, resturi de alimente de la cantine şi restaurante şi în general, cam tot ce ţine de zona asta din industria alimentară, dar şi resturi din industria farmaceutică care sunt biodegradabile. În acest moment staţia are o producţie de 2 mw/h energie electrică şi 2 mw/h energie termică. Procesăm zilnic 140-180 de tone de deşeuri biodegradabile. Prin procesarea lor şi prin producţia de energie electrică am putea să alimentăm pe zi aproximativ 6000 de gospodării. Şi asta se întâmplă zilnic, de doi ani, producem energie electrică pe care o injectăm în sistemul public naţional”, explică directorul de marketing al Genesis Biopartner, Ştefan Tudorie.
Genul acesta de activitate nu se poate face decât pe baza unor parteneriate solide şi mai ales pe credinţa unanim acceptată că împreună, agenţii economici, dar şi cetăţenii pot schimba lucrurile în bine şi pot transforma deşeurile biodegradabile în energia de care avem atâta nevoie.
„În ceea ce priveşte energia termică folosim o parte din ce producem pentru consumul propriu, pentru producţie, cealaltă parte pentru partenerul Cristim, care este şi vecinul nostru. Noi preluăm de la Cristim o parte din deşeurile care vin din procesare şi le dăm energie termică, care înseamnă o mică parte din ceea ce consumă ei şi chiar dacă nu le putem asigura întregul necesar, partea asta înseamnă pentru ei foarte mult pentru că este o energie provenită din surse regenerabile. În plus, o parte din digestat, adică ceea ce rezultă din digestia anaerobă, ajunge pe câmpuri ca fertilizator, iar în cadrul Cristim există şi o fermă la Boldeşti Scăeni cu 1500 de ha de teren.
În ultima vreme toţi cei care obţin aceste resturi în urma activităţii lor sunt din ce în ce mai interesaţi să aducă la staţia de biogaz această materie. În primul rând pentru că gropile de gunoi sunt pline şi urmează să se închidă potrivit unei directive europene. De altfel, România este în procedura de infrigement şi plăteşte amenzi mari din cauza acestor gropi de gunoi care nu s-au închis sau care nu sunt protejate şi ecologizate. Pentru mediu asta înseamnă emisii de gaze cu efect de seră, iar pentru firme taxe suplimentare. La fiecare 100 de tone de deşeu biodegradabil care ajunge la groapa de gunoi rezultă 130 de tone de gaze cu efect de seră. Aducând deşeurile la staţie, acele gaze nu mai ajung în atmosferă, ba mai mult, ele sunt procesate şi transformate în energie verde, în digestat. Dar să mergi să colectezi câteva sute de kg de la fiecare restaurant nu este rentabil şi trebuie făcut un lanţ de colectare împreună cu colectorii şi restaurantele. În plus există şi o problemă legislativă. Generatorul de deşeu are nevoie de un certificat de origine pentru a procesa deşeurile în staţia noastră. Acest certificat se obţine de la Ministerul Agriculturii. Ca principiu nu este foarte complicat, dar asta e birocraţie şi mulţi nu au timp de aşa ceva. Noi ne-am ajutat şi în acest sens partenerii, dacă ne-au cerut sprijinul”, a declarat Tudorie.
Diferenţa cu adevărat semnificativă ar fi făcută dacă populaţia ar colecta corect deşeurile provenite din gospodărie. Din păcate, pentru că cetăţenii nu depun gunoiul selectiv la rampe, staţiile nu pot prelua resturile menajere pentru a le transforma în energie verde.
„Legislaţie există în domeniul selectării, şi culmea, mai mult în mediul rural decât în cel urban, sunt puse la dispoziţia populaţiei pubele pentru colectare selectivă. Educarea populaţiei este însă un proces de durată şi chiar dacă a început să se facă, va mai dura ceva. În Franţa, de exemplu, acest proces de educare a populaţiei s-a întins pe o perioadă de 12 ani. Pentru ca noi să prelăum acele deşeuri ar însemna ca oamenii să separe resturile alimentare de celealte. Dacă există printre coji de cartofi şi alte resturi şi o bucată cât de mică de sticlă sau metal, utilajele noastre ar avea de suferit grav. La partea de plastic separăm noi, dar la sticlă sau metal este foarte greu. Şi acum ne vin alimente expirate la borcan. Acestea sunt desfăcute manual şi separate”, explică directorul de marketing al Genesis Biopartner.
Reprezentantul staţiei de biogaz este convins că aceasta chiar poate fi energia viitorului, cu atât mai mult cu cât din multe ţări dezvoltate vin exemple grăitoare de „se poate” .
„În Germania există 12.000 de staţii similare care produc energie electrică şi termică din deşeuri biodegradabile. Marea lor majoritate au fost construite pe lângă ferme de animale şi au beneficiat de subvenţie de la stat. În Danemarca sunt peste 2.500 de staţii pe lângă ferme sau independente. Peste 25% din consumul intern de gaz al Danemarcei este provenit din biogaz de staţiile de biogaz. În ultimii doi ani şi Franţa şi-a dublat numărul de staţii de la 200 la 400. În România sunt mai puţin de 10 staţii de biogaz funcţionale, deşi la nivel de statistică ar fi 30. Staţia noastră este singura care produce la capacitatea de a folosi 100% deşeuri, mai sunt şi altele care folosesc o combinaţie de biomasă, respectiv porumb siloz şi dejecţii animale.”
O cercetare de piaţă făcută de Ernst and Young la nivelul mai multor ţări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, a scos la iveală date îngrijorătoare. În plus, noile reglementări cu privire la subvenţia la energie electrică loveşte şi mai tare în proprietarii de staţii de energie verde.
„România era singura ţară din cele studiate în care proprietarii de staţii de biogaz nu beneficiază de niciun ajutor din partea statului român în indiferent ce formă-tarif preferenţial pentru energia electrică pentru dejecţia de biometan sau de energie electrică în reţea sau orice altceva. Sunt nişte programe de finanţare care urmează să se deschidă curând pe parte de construcţii de staţii de biogaz, ori în momentul de faţă trebuie să recunoaştem că nu finanţarea construcţiei este problema cea mai mare chiar dacă da, ajută, ci contează cel mai mult modul în care proprietarul de staţie este ajutat să opereze. OUG 119 din 1 septembrie 2022 a limitat preţul energiei electrice la producător la 450 de lei pe mw. Costul nostru de producţie este mult mai mare decât acest plafon şi nu avem voie să-l scădem din preţ. Am fost asimilaţi cu eolienele şi fotovoltaicele, dar la parcul fotovoltaic nu este nevoie de 22 de angajaţi, ci maxim 2. Noi am semnalat, de altfel, există o propunere de modifiare a OUG 119, am făcut tot felul de adrese prin intermediul asociaţiilor de energie verde din care facem parte. Energia verde este întotdeauna mai scumpă decât cea convenţională din multe motive-de la investiţia iniţială care trebuie amortizată, costurile cu operarea-noi avem 27 de angajaţi, cei mai mulţi fiind din Filipeştii de Pădure”, a conchis Tudorie.