Video-reportaj: Descoperă Lisabona cu buget redus!

Ne doream demult să vizităm Lisabona, capitala Portugaliei, dar preţurile destul de mari ale zborului până acolo, ne ţineau pe loc. Spre această destinaţie zboară companiile naţionale şi o singură companie low cost dar tot la preţuri mai mari, adică aproximativ 150 de euro de persoană dus-întors cel mai mic preţ. Aşa că atunci când am găsit o ofertă cu 100 de euro, nu am mai stat pe gânduri. Ne-am făcut rezervare cu şase luni înainte şi când în România se instalase frigul sfârşitului de noiembrie, am zburat spre însorita Portugalie.

Aici am găsit peste 20 de grade, soare şi oameni care se pregăteau de sărbătorile de iarnă. Deja fuseseră instalate luminiţele festive, magazinele promovau ofertele de Crăciun, iar în pieţe începuse montarea brazilor artificiali. Până la Lisabona faceţi 4 ore cu avionul din Bucureşti, dar luaţi în calcul şi diferenţa de două ore de fus orar. Zborul este oarecum bun dacă te gândeşti la timpul pe care îl ai pentru vizitat, dar e obositor. Se pleacă dimineaţă la 6 şi cu diferenţa celor două ore la 8.30 ajungeai la Lisabona. La venirea în ţară zborul era seara la 23 şi am ajuns la Bucureşti la ora 5. Pentru cine poate dormi în avion, acest orar nu impune probleme, ci are doar avantaje.

Lisabona poate fi văzută din avion pentru că multe curse survolează oraşul. Din Aeroportul Portela veţi ajunge uşor în centrul oraşului cu metroul. Acest mijloc de transport este foarte bine pus la punct aşa că v-aş recomanda să vă luaţi cazarea aproape de o staţie de metrou.

Lisabona Card-transport şi 26 de muzee

Totodată dacă staţi minim trei zile în Lisabona, vă recomand să vă luaţi Lisabona Pass, un card care costă 40 de euro de persoană pentru 72 de ore şi în care intră călătorii nelimitate cu toate mijloacele de transport în comun, inclusiv cu lifturile, dar şi trenul spre Sintra sau cel spre litoral, un ghid suplimentar pentru atracţii, intrarea în 26 de muzee din oraş, dar şi reduceri la anumite cumpărături. Acesta card poate fi cumpărat chiar din aeroport, dar şi de la centrele info turistice din oraş. Merită, având în vedere că în niciun muzeu nu era intrarea mai puţin de 10 euro de persoană, iar o călătorie cu metroul este 1 euro si 45 de cenţi. https://www.lisboacard.org/

De fiecare dată, recomand să descoperiţi mergând pe jos toate atracţiile unui oraş, dar dacă staţi puţine zile, e clar că metroul vă ajută să ajungeţi mult mai repede oriunde.

Cazare lângă staţia de metrou

Cazarea am căutat-o pe site-ul de profil unde suntem deja genius, după atâtea călătorii. Un hotel mic, fără stele, unde am găsit strictul necesar, dar foarte bine poziţionat. Aproape de două staţii de metrou, de Gara Rossio de unde se ia trenul spre Sintra, dar şi de mai multe obiective turistice importante şi de centrul oraşului. Dacă faceţi rezervările cu mult timp înainte, alegeţi posibilitatea anulării, pentru că în Lisabona şi în general în oraşele turistice mereu se găseşte o variantă mai bună. Pentru patru nopţi de cazare am dat 265 de euro, camera triplă cu mic dejun inclus. Am mai dat încă 8 euro taxa de oraş pentru doi adulţi, copiii sub 13 ani nu plătesc.

https://www.youtube.com/watch?v=9fY1iGlVDII&feature=youtu.be

Noi am stat în Lisabona cinci zile pline care s-au dovedit a fi insuficiente pentru tot ce are acest oraş de oferit. Este bine să vă cumpăraţi un ghid de acasă şi să vă faceţi un plan de călătorie. Să ştiţi exact ce vreţi să vizitaţi neapărat, ce alte obiective mai sunt în jur şi pe care le puteţi cuprinde în aceeaşi zi. Am renunţat demult să bifez obiective când plecăm pe undeva, pentru că poate fi stresant şi chiar plictisitor. În general planificăm exact ce vrem neapărat să vedem şi ne lăsăm timp de colindat în zonă, de încercat mâncarea locului, de simţit pulsului oraşului.

Lisabona pentru copii-Oceanariumul

Cum am plecat cu fiica noastră, în prima zi am mers la Oceanarium ca să nu riscăm să ne bată la cap întreaga vacanţă cu acest obiectiv pe care dorea să-l vadă neapărat. Oceanariumul din Lisabona se află la staţia de metrou Oriente, aproape de aeroport. Este unul dintre obiectivele pe care le găsiţi în Parcul Naţiunilor, alături de alte spaţii expoziţionale, muzee şi un mall.

https://www.oceanario.pt/en

Un bilet de intrare la Oceanarium pentru un adult costă 18 euro, iar cel pentru un copil de până la 12 ani 12 euro. Biletul pentru un copil până în 3 ani este gratuit. Există şi pachetul pentru familii formate din doi adulţi din doi copii mai mari de 12 ani care costă 47 de euro.

Oceanariumul din Lisabona are apă de jur împrejur, apă în care poţi găsi meduze şi peşti de mai multe feluri. Intrarea se face de pe un pod pe care poţi găsi tot felul de informaţii despre cele 8.000 de vieţuitoare din 500 de specii adunate din toate cele cinci oceane ale lumii.

În centrul locaţiei se află un acvariu imens în care veţi vedea pisici de mare, rechini, peşti care înoată în bancuri sau peştele lună, o specie pe cale de dispariţie.

De altfel şi despre pinguini am aflat că nu au o situaţie prea bună din cauza poluării şi a încălzirii globale, multe exemplare mor în fiecare zi.

Micuţii în frac au, însă, la Oceanarium tot ce le trebuie. Mâncare din belşug, apă la temperatură potrivită, dar şi decor stâncos, cu gheaţă.

Două nutrii de mare născute în captivitate ne-au amuzat cu înotul lor pe spate şi cu grija pe care o acordau faţă de igiena proprie.

Colţul de pădure tropicală ne-a fascinat, cu tot cu aburul redat realist şi la fel reciful de corali cu peştişori exotici pe care l-am văzut atât din lateral cât şi de deasupra. Broscuţe viu colorate, dar mortale, crabi uriaşi, viermi de mare, o mulţi de creaturi interesante pe care le puteţi admira aici. Suplimentar, vă puteţi lua tichet şi pentru o expoziţie interesantă, cu păduri miniaturale. Dacă vi se face foame după atâta colindat, puteţi lua masa în restaurantul de la etaj. Preţurile sunt bune, iar mâncarea este mai ales tradiţională. La parter veţi găsi şi un magazin cu tot felul de obiecte pe care le puteţi cumpăra ca suvenir.

Alfama, dealul de unde a început totul

Pentru a vedea spiritul Lisabonei mergeţi în Alfama, la Castelo. În cartierul de pe deal, printre rufe agăţate deasupra străduţelor înguste şi ziduri pline de grafitty colorat, doar piatra de pe jos mai aminteşte de Lisabona maură din evul mediu, fiind de altfel singurul lucru care a rezistat nenorocirii care s-a abătut asupra oraşului în 1755. Un cutremur devastator de pământ, urmat de un tzunami şi de un incendiu. Izvoarele istorice le atribuie fenicienilor rolul de întemeitori ai oraşului. După 716 când oraşul e cucerit de mauri, în vârful dealului trăia aristocraţia, iar în vale, pe malul râului, pescarii şi navigatorii.

La 1147, Lisabona a fost recucerită de creştini. Armatele lui Alfonso Henriques, primul rege al Portugaliei,  au cucerit oraşul după un asediu de trei luni. Castelul Sao Jorge de acum este de fapt rezultatul reconstruirilor din 1938. Atunci au fost construite cele 10 turnuri şi zidul despărţitor din interior. Poarta Sfântului Gheorghe este uimitoare şi la fel şi priveliştea care se vede de pe terasă. Grădinile cu păuni care urcă în copacii bătrâni şi muzeul întregesc frumuseţea locului. Terasele oferă o privelişte minunată asupra oraşului. Biletul de intrare aici este 8 euro pentru adulţi, iar pentru copiii până în 14 ani este gratuit.

Am coborât prin vechiul cartier Santa Cruz spre râu unde am găsit o frumoasă grădină de vară, cu mozaicuri albastre care contrastau uimitor cu varul alb şi cu rozul florilor pe trecute ale unui copac din mijlocul ei. Tejo este un fluviu, dar e suficient de lat încât să ai impresia că eşti pe malul mării.

Am coborât pe strada principală şi într-o mică piaţă am descoperit Se Catedral, construită de regele Alfonso, pe locul unde fusese cea mai importantă moschee din oraş. Nici această catedrală nu este foarte veche, fiind reconstruită în diferite stiluri, după ce prima clădire a fost distrusă în timp de cutremure. Pe lângă Se Catedral se fac escavări arheologice şi sunt descoperite mereu obiecte străvechi.

Ce şi unde mănânci în Lisabona?

Specialităţile culinare ale unui oraş întregesc imaginea asupra acestuia. De fiecare dată, recomand să găsiţi exact acele restaurnate şi braserii unde mănâncă localnicii. Preţurile sunt mult mai mici decât cele destinate turiştilor, iar mâncarea respectă întocmai reţetele locale. Cum Lisabona este oraş turistic veţi găsi aşa ceva destul de greu, dar merită să căutaţi dacă nu vă este prea foame. Oricum, nu serviţi masa şi nu cumpăraţi suvenire din apropierea obiectivelor turistice unde preţurile sunt mult mai mari. Peste tot veţi găsi meniul zilei care include o supă cremă, felul doi cu fructe de mare, peşte sau carne şi un desert, în general o cremă la pahar. Preţul pentru meniul zilei este de aproximativ 12 euro. O supă tradiţională este caldo verde făcută cu napi, cartofi şi mici bucăţele de cârnat afumat pentru savoare. Dacă nu aveţi timp de masă, puteţi lua un sandvis cu ton, bacalau cum îi spun portughezii fiind şi singurul fel pane pe care îl veţi găsi. Pika pau este carnea de porc în sos de muştar care se serveşte alături de orez sau cartofi prăjiţi la preţuri între 8 şi 10 euro.

Felurile de mâncare au în general garnitură formată şi din cartofi şi din orez dar puteţi cere doar una dintre ele. A m dat însă şi 7 euro pe o porţie din care puteam mânca lejer două persoane de friptură de porc, la care ne-a fost adusă o fiertură din fasole şi orez pe care nu am mâncat-o. Ni s-a spus pe urmă că puteam cere o salată inclusă de asemenea în preţul fripturii. Nu acceptaţi gustările care vi se aduc de către ospătari înainte de masă dacă nu vă place ceva în mod special. Nu sunt din partea casei şi vă pot încărca cu mult nota de plată. În plus, cum mulţi clienţi refuză, măsline, hamon şi altele, aperitivele de acest gen stau mult şi bine pe aceeaşi farfurie.

Caracatiţa şi calamarul însoţite de cartofi prăjiţi sau orez costau între 8 şi 12 euro. Nu rataţi produsele de patiserie portugheze. Pasteis de nata, un delicios foietaj cu cremă de vanilie care poate fi cumpărat de oriunde. O bucată costă 1 euro. Înaintea sărbătorilor, în pieţe sunt organizate târguri cu produse tradiţionale.

Puteţi bea sangria, vin fiert cu scorţişoară, alături de tot felul de mezeluri apetisante, dar puteţi lua şi pentru acasă brânzeturi, jambon sau o sticlă de vin.

Suvenire din Lisabona

Că tot veni vorba despre suvenire, din mulţimea de magazine cu astfel de obiecte puteţi alege în funcţie de buget magneţi de frigider cu renumitul cocoş, rândunele din ceramică simbol al Portugaliei sau sardine prezentate în fel şi chip. Desigur, puteţi cumpăra şi conserve cu sardine din magazine chic, atât de colorate încât am crezut că este vorba despre bomboane.

Spre Belem

Din piaţa comerţului sau de la Figeira puteţi lua un autobuz sau tramvai care să vă ducă în cartierul Belem. Aici sunt printre altele Turnul din Belem, Mănăstirea  Ieronimilor sau Muzeul Marinei. Pe repede înainte, aici mai puteţi vedea şi muzeul trăsurilor sau grădina de plante şi arbori tropicali. Noi nu am mai ajuns şi acolo pentru că am stat mult să admirăm machetele vaselor din Muzeul Marinei.

Monumentul marilor descoperiri se află pe faleză la jumătatea distanţei dintre mănăstirea ieronimilor şi turnul din Belem. În formă de proră, acesta a fost construită în 1960, la 500 de ani de la moartea lui Henric Navigatorul. Pe feţele uriaşe au fost sculptate 34 de chipuri printre care cel al lui Vasco de Gama sau Magelan. Interiorul se vizitează şi adăposteşte mai multe expoziţii, iar din vârf puteţi admira cartierul.

Ca să urcăm în Turnul din Belem am dat fiecare 6 euro la intrare. Pentru copiii până în 14 ani intrarea este gratuită. La 1520, când a fost construit,acest turn privea mândru de pe o insulă de pe fluviul Tejo, dar între timp zona a fost asanată şi frumoasa clădire nu mai are aceeaşi măreţie ca atunci. Numele turnului şi al cartierului vine de la Betleem, locul în care s-a născut Isus. Turnul cuprinde mai multe camere poziţionate una deasupra celeilalte şi o terasă cu turnuri de observaţie. Arhitectura este una deosebită şi reuneşte într-un mod armonios elemente renascentiste, maure şi gotice. Fosta închisoare de la nivelul inferior găzduiete acum expoziţii temporare şi un magazin cu suvenire. Pe terasă străjuieşte o statuie a Fecioarei Maria cu pruncul Isus în braţe care protejează şi acum marinarii.

Vasco da Gama a plecat de aici spre India

Intrarea este gratuită în biserica Mănăstirii Ieronimilor, dar ca să vezi şi grădina interioară şi balconul bisericii trebuie să dai 10 euro de persoană. La fel ca la turn, copiii sub 10 ani se bucură de intrare gratuită. Construită la începutul secolului 16, în 1502, mănăstirea este un omagiu adus expansiunii teritoriale a ţării. Biserica este deosebit de frumoasă, iar la intrarea adăposteşte două morminte celebre-cel al navigatorului Vasco da Gama şi al poetului Luis de Camoes. In partea stângă se află şi mormintele regelui Sebastiao şi al lui Henric Navigatorul. Regele Manuel 1 şi sotia sa sunt înmormântaţi tot aici. Când am ajuns noi aici, în biserică se ţinea o slujbă pentru marinari şi ne-am oprit să ne bucurăm de cor şi întreaga măreţie a momentului.

Muzeul Marinei din Lisabona

Într-o clădire a mănăstirii, construită în 1850, se află şi Muzeul Marinei care se mândreşte cu 17.000 de piese care însumează machete ale unor nave celebre, dar şi nave de dimensiuni mai mici, hărţi vechi, hărţi maritime, instrumente de navigat, uniforme ale celor care formau echipajele acestor nave, Santa Cruz-primul hidroavion care a traversat Atlanticul în 1922 sau cabinele de pe iahtul reginei Amelia păstrate cu tot cu mobilier şi obiectele regelui şi reginei. Istoria muzeului începe în 1863 când regele Luis 1 a început să colecţioneze diverse obiecte care ţineau de navigaţie. Timp de 100 de ani, până la deschiderea muzeului au tot fost strânse exponatele pe care le vedeţi astăzi aici.

"Cine nu a văzut Sintra, a trăit degeaba!"

Aşa spune o zicală spaniolă. Ca să vizitaţi Sintra, o localitate situată la aproximativ 40 de minute de mers cu trenul de Lisabona, aveţi nevoie de două zile pline, cel puţin. În mod sigur o singură zi nu e suficientă pentru a descoperi frumoasele construcţii din reşedinţa de vară a regilor portugaliei, cuprinse în Patrimoniul cultural mondial unesco din 1995.  Începând din secolul 13 şi până la sfărşitul secolului 19, Sintra a fost locul de refugiu al regalităţii portugheze, unde vara era mult mai răcoare decât în Lisabona, cu multă verdeaţă şi aer curat. Evitaţi să veniţi aici în weekend când e foarte aglomerat sau miercuri când Castelul Pena este închis. Aici puteţi vizita Palatul Naţional din Sintra, Castelul Maurilor, Palatul Naţional Pena, Parcul Pena, Palatul Monseratte şi multe alte obiective pe care ar trebui să le descoperiţi mergând pe jos prin Sintra.

Din toate acestea noi am văzut doar Palatul Pena, pentru că dimineaţă am fost să vedem Cabo da Roca, cel mai vestic punct al europei, iar la întoarcere, la Pena am fost surprinşi de o furtună care ne-a ascuns privirii minunatele exterioare ale acestuia. O ceaţă densă şi o ploaie măruntă care s-a transformat pe urmă în potop din cer ne-a făcut să nu mai observăm minunatele turle galbene şi roşii şi creneurile ca dintr-un castel de turtă dulce. Castelul acesta splendid a fost construit după planul regelui artist Fernando al II-a, adică Ferdinand de Saxa Coburg Gota, vărul prinţului Albert care s-a căsătorit cu regina Victoria a Marii Britanii. El însuşi pictor, Fernando, încurajat de soţia sa regina Maria, şi-a dedicat întreaga viaţă artelor şi construirii acestui palat care a fost terminat abia la un an după moartea lui, în 1858.

Extravaganta construcţie adăposteşte interioare elegante, asupra cărora regele şi-a pus amprenta. Sala de mese, gata întinsă ca pentru un dineu, dormitoarele regale, birouri, dulapuri incredibil de frumos sculptate, bibelouri superbe, veselă, candelabre uimitor de romantice şi vitralii colorate, te pregătesc pentru perla castelului, un salon din marmură sculptată, cu mobilier elegant şi mauri purtând lampadare aurite. Cum afară nu puteam ieşi din cauza furtunii am zăbovit în faţa fiecărui exponat, dar şi în restaurantul de la etaj. Pentru cei care vor să servească aici mai mult un ceai sau o cafea, ceva mai jos există şi o cafenea, deasupra magazinului cu suvenire. Recomand să veniţi aici dimineaţă, când e vremea bună,  pentru a merge pe jos prin parcul superb din jurul palatului. Acest drum se face în aproximativ o oră, mergând de la poalele dealului, dar este un prilej de maximă bucurie, vă asigur.

Spre cel mai vestic loc al Europei

Am dat 4 euro de persoană pentru a merge cu autobuzul 403 la Cabo da Roca. Am ajuns în 40 de minute, care au trecut foarte greu având în vedere drumul plin de serpentine care parcă nu se mai termina. În unele zone, se îngusta aşa de mult încât abia avea loc autobuzul cu mare grijă, iar autoturismele care veneau din sens opus erau nevoite să aştepte. Sigur cu o maşină închiriată sau cu taxiul ajungeţi mult mai repede pentru că autobuzul a oprit în mai multe staţii până la destinaţie. La Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei, Oceanul Atlantic se izbeşte gălăgios de stâncile înalte unde tronează un far alb cu roşu.

Ceva mai încolo veţi găsi şi un monument cu o cruce în vârf pe care sunt trecute coordonatele geografice ale locului. Vântul bătea atât de tare încât era minunat dacă prindeai pentru câteva minute un loc lângă zidul acestui monument. Chiar dacă afară este cald, vă recomand să aveţi ceva gros la voi pentru că la Cabo da Roca temperaturile sunt mult mai scăzute decât în Sintra. Din staţia de autobuz puteţi cumpăra magneţi sau o diplomă care să ateste că aţi atins capătul vestic al Europei continentale. Dacă aveţi timp vă puteţi opri la Cascais şi Estoril, pe plajă, de unde am văzut fotografii cu peisaje superbe.

Întorşi la Lisabona, seara ne-am plimbat pe strada pietonala Rua Augusta, acolo unde în afara magazinelor de brand, a restaurantelor şi patiseriilor, poţi vedea statui vivante şi numeroşi artişti.

În ultima zi în Lisabona, am luat centrul oraşului la pas şi am văzut locurile în care nu fusesem încă. Cartierele Baixa-Chiado şi Bairro Alto. Nu ne-am oprit la vreun muzeu, ci pur şi simplu am căscat ochii la străzi, clădiri, oameni, pieţe, copaci, statui, tramvaiele galbene cu un vagon. Am văzut în treacăt elevatorul Santa Justa, muzeul farmaciei, terasa panoramică de deasupra cartierului Baixa. Am luat prânzul într-un restaurant unde mănâncă localnicii şi ne-am bucurat de verva ospătarilor şi a clienţilor, dar şi de un vin al casei foarte bun.

Am cumpărat apoi ultimele suvenire, am mai mâncat câte o pasteis de nata şi cum timpul se comprimă atunci când te simţi bine s-a făcut ora de plecare spre aeroport. Ne-am urnit fără prea multă tragere de inimă, dar am decis că trebuie să revenim măcar pentru a vedea tot ce nu am descoperit în Sintra.