Cum contracarăm bullying-ul: "Totul porneşte de acasă pentru că acolo exersăm pentru lumea de afară!" Video interviu cu educatorul parental Loredana Mocescu

Hărţuirea în toate formele sale a devenit ceva obişnuit în şcoli şi nu numai. Nu este clasă în care să nu existe măcar un hărţuitor şi mai mulţi copii agresaţi şi din păcate, bullyingul, aşa cum este numit de câţiva ani, afectează înclusiv preşcolarii. De cele mai multe ori atât părinţii, cât şi cadrele didactice urmează paşii obişnuiţi, care au rezultate de prea puţine ori. Specialiştii în psihologia copilului spun că miezul problemei trebuie căutat în familie, atât în cea a agresatului, cât şi în cea a agresorului care este de multe ori la rândul său agresat şi îşi manifestă furia acumulată cu indivizi pe care îi simte mai slabi decât el. Am stat de vorbă cu Loredana Mocescu, educator parental şi psihoterapeut care a explicat că hărţuirea este până la urmă manifestarea unei emoţii. 

https://youtu.be/uJ5yQWKYoYM

Nu de puţine ori, copiii hărţuiţi atrag agresorii, iar părinţii pot observa asta atunci când experienţele neplăcute se repetă chiar dacă mediul este schimbat şi ei l-au mutat în altă clasă sau în altă şcoală. 

"Acolo lucrurile sunt deja clare şi trebuie să căutăm acele indicii şi acele situaţii pe care acest copil, cumva le atrage, doar pentru că ceva se întâmplă cu el. mi-a venit în cap imaginea aceea cu un câine sau mai mulţi care pe unii îi latră şi pe alţii nu, ca şi cum ar mirosi frica. Frica nu este o emoţie oarecare, ci e una care ne păzeşte şi dacă suntem copii şi apare această emoţie e clar să ea a fost sădită de undeva şi ştim că sursa tuturor lucrurilor porneşte totuşi de aceasă", explică Loredana. 

Agresorul, spune educatorul, a învăţat în timp că atenţia negativă poate fi la fel de bine simţită ca atenţie ca şi cea pozitivă, asta în situaţia în care nu este şi el agresat. 

"Şi indiferenţa este o formă de agresiune, de violenţă psihologică. Dacă acasă nu mă simt auzit sau văzut, pot să fac asta în alt mediu, iar dacă găsesc la şcoală copii mai slabi decât mine din punct de vedere al stimei de sine, încep să îmi exersez calităţile de a fi văzut, acceptat, auzit, adică ce am simţit că nu am primit acasă. Încă de la grădiniţă avem discuţii cu părinţii care ne spun "Nu înţeleg de ce acasă este cuminte şi la grădiniţă este agresiv" sau invers. Este clar că mediile respective de la grădiniţă sau de acasă sunt prelungiri ale unui mediu funcţional sau disfuncţional. Dacă acasă se întâmplă ceva disfuncţional posibil să se prelungească şi la şcoală. De multe ori, copiii care au impulsiul de a agresa la şcoală s-ar putea ca acasă să nu facă asta pentru că autoritatea, părintele sau ambii părinţi sunt mult mai puternici decât el. Iar la şcoală se va comporta inadecvat doar cu anumiţi profesori pe care îi va simţi mai flexibili. Acolo unde va întâlni tiparul mamei sau al tatălui va fi cuminte. Acolo unde găseşte mai multă flexibilitate îşi va permite să se exprime. Pentru că până la urmă ce este bullyingul dacă nu o exprimare! Copiii care sunt agresivi la şcoală se simt în siguranţă în acel mediu şi se exprimă.

Copilul ne oglindeşte comportamentele noastre ca părinţi. Eşti atent la altceva şi devi agresiv verbal în sensul că ridici tonul. Agresiv verbal nu înseamnă să îl înjuri, ci să-l striveşti cu autoritatea ta", explică Loredana Mocescu. 

"Eu recomand la şedinţele de terapie ca mămicile copilului agresat şi copilului agresor să se întâlnească acasă, la unul dintre ei. Acolo, în mediul familiei se va descoperi ceva mai mult decât agresivitatea şi violenţa. Poate copiii găsesc pasiuni şi interese comune şi dintr-odată nu se vor mai privi la fel ca la şcoală. Şi profesorii ar putea relua acest obicei considerat comunist de a vizita copilul acasă", explică eduatorul. 

Urmăriţi întregul interviu pentru a înţelege cum puteţi gestiona emoţiile copilului, indiferent dacă acesta este agresor sau agresat.