Cum să te debarasezi de obiceiul de a amâna! Avertizarea specialistului: "Pe termen lung, amânarea îţi afectează sănătatea"

Sunt persoane care au tendinţa de a amâna toate acţiunile pe care trebuie să le facă până în punctul în care nu mai au încotro, ajung la termenul limită şi sunt nevoiţi să facă repede, sub presiune, ceea ce au amânat mult timp. Dacă te numeri printre acele persoane şi te învinovăţeşti considerând că eşti leneş sau lipsit de voinţă, ei bine, nu e chiar aşa, spune Loredana Mocescu, ghid în Constelații Familiale, Consiliere în Psihoterapie Pozitivă, Educator Parental, Pedagog și Fondatorul metodei educaționale Z.E.N Education. În realitate, amânarea (procrastinarea) este un mecanism de reglare a stresului.

Totuşi, de ce amânăm, chiar dacă știm că ne face rău?

"Atunci când e nevoie să facem ceva important (un examen, un proiect, o prezentare), creierul nostru emoțional intră în alertă și verifică dacă această activitate poate declanșa un pericol psihologic.

Pericolele nu mai sunt reale ca în copilărie, dar creierul le percepe ca atare: "Dacă nu fac perfect, o să fiu criticată", "Dacă greșesc, o să pierd iubirea/validarea".
sau" Dacă mă apuc acum, poate descopăr că nu sunt suficient de bună". 

Dacă simţiţi aşa, înseamnă că aţi fost crescut într-un mediu cu multă critică, așteptări nerealiste, lipsă de sprijin emoțional sau imprevizibilitate, iar creierul a învățat că supraviețuirea înseamnă să amâni.

Pe termen scurt, amânarea scade anxietatea. Atunci când spui „mă apuc mai târziu”, scade tensiunea din corp. Creierul înregistrează asta ca o mică recompensă: "Uite, acum mă simt mai bine". Şi asta pentru că familiarul e mai sigur decât necunoscutul. Dacă în copilărie ai trăit mereu cu sentimentul că „nu e destul”, devine familiar să intri pe ultima sută de metri, stresat, vinovat, dar măcar știind cum se termină povestea.

Presiunea extremă pe final devine un mod de a declanșa adrenalina necesară să funcționezi. Pentru unii, această presiune e ca un DROG al URGENȚEI: când timpul aproape s-a scurs, corpul secretă ADRENALINĂ și CORTIZOL, iar ENERGIA crește brusc", explică Loredana Mocescu.

Totuşi, chiar dacă pare că funcţionează, această strategie are un COST mare în timp. 

"E doar un mod de a-ți arde corpul mai repede, de a-l epuiza încetul cu încetul. Pe termen lung, apar epuizarea, probleme cu somnul, anxietate crescută și sentimentul că nu mai poți să funcționezi fără criză. E important să înțelegi că, în timp, acest model creează o DEPENDENȚĂ psihologică de disconfort. Adică devine normal să te simți mereu pe marginea prăpastiei. Creierul tău se obișnuiește cu urgența, presiunea, stresul extrem şi vinovăția de după, iar liniștea devine incomodă sau anostă.

Procesul de vindecare înseamnă să te desensibilizezi treptat de nevoia de criză și să înveți că poți funcționa și în ritm calm. Asta se face pas cu pas, învățând să:
- rămâi prezentă în sarcină chiar când e plictisitor,
- tolerezi emoția disconfortului fără să amâni,
- accepți progresul imperfect,
- și să îți dai permisiunea să te simți în siguranță fără adrenalina urgenței.

 Ce ajută?

1. Să înțelegi că amânarea e un reflex de supraviețuire, nu un defect personal.
2. Să împarți sarcina în pași minusculi. Creierul tolerează mai ușor 10 minute de lucru decât 2 ore.
3. Să normalizezi ideea de „suficient de bine”. Perfecționismul alimentează amânarea.
4. Să îți spui clar: „Acum fac doar un mic pas.” Nu e nevoie să finalizezi totul.
5. Să cultivi blândețea cu tine. Când te critici, crești stresul. Când te înțelegi, scade anxietatea.

Cum poți vorbi despre asta cu cineva care amână, dar și cu tine însăți? „Știu că nu e ușor să începi. Creierul tău încearcă să te protejeze de stres. Dacă vrei, te pot ajuta să facem primul pas împreună.” Această atitudine transformă RUȘINEA în CURAJ și NEPUTINȚA în RESPONSABILITATE", spune Loredana. 

Pentru mai multe subiecte care te-ar putea interesa intră pe pagina de facebook a Loredanei Mocescu.