Nu îmi aduc aminte să fi lipsit vreodată de la vot. Mi s-a părut un privilegiu încă de la majorat şi m-am bucurat că mă pot implica astfel în treburi de oameni mari, că pot contribui cumva la viaţa comunităţii în care trăiesc. Chiar şi când eram de serviciu toată ziua aceea, tot îmi făceam timp să merg să votez.
Chiar şi aşa, nu mi-a plăcut niciodată să scriu despre politică şi oameni politici şi din fericire, nici nu prea am fost obligată. Este greu să rămâi imparţial când oamenii pe care i-ai ales îşi bat joc de încrederea ta, când fac alianţe cu cei împotriva cărora ai votat şi când împreună îţi dovedesc că pentru ei nu contează binele general, ci doar propriul interes sau interesul partidului din care provin.
Tocmai de aceea, subiectul acestui articol nu îl reprezintă oamenii politici, ci dreptul fiecărui cetăţean de a decide soarta comunităţii sale. Şi tocmai pentru că este vorba de comunitate, acest drept devine o obligaţie morală.
Cred că şi voi aţi auzit încă de acum trei luni, că „primar va ieşi sigur X candidat”, iar „preşedinte al Consiliului Judeţean va fi cu siguranţă Y”, că zarurile au fost aruncate demult şi că lucrurile sunt hotărâte. Situaţia s-a reconfigurat cumva în urma unor alianţe, dar aceleaşi voci spuneau că nu contează oricum, totul este aranajat.
Cum să fie lucrurile hotărâte când vorbim despre 654.837 de alegători şi o grămadă de candidaţi? Cum să hotărască câţiva când peste 650.000 de oameni pot decide pentru viitorul Prahovei?
Ce majoritate mai poate avea candidatul X, dacă măcar 600.000 de oameni ies la vot şi alege fiecare după cum îi dictează sufletul, raţiunea sau conştiinţa, adică diferit?
Nu vi se face aşa o poftă nebună de a strica planuri d-astea „sigure”? Nu merită să ieşiţi din casă 20 de minute să mergeţi să votaţi doar pentru a vedea clasa politică tremurând? Copilul vostru nu merită să înveţe democraţia şi patriotismul chiar de la voi şi să îşi dorească să rămână aici şi să se implice pentru a schimba lucruri? Eroii care au murit pentru fiecare petic de pământ românesc nu merită 20 de minute din viaţa voastră care contează pentru viitorul acestei ţări?
La europarlamentare am reuşit să ne mobilizăm puţin şi să le arătăm celor care se credeau siguri, că fiecare vot contează şi că trebuie să se teamă dacă ştiu că ne-au înşelat încrederea. Cred, însă, că se poate mult mai mult. Că putem ieşi toţi şi să le dejucăm planurile astea sigure.
Că este de datoria noastră să le arătăm celor plecaţi în străinătate că au pentru ce să se întoarcă. Că siguranţa politicienilor nu mai există decât în teorii ale conspiraţiei, că soarta lor depinde de noi.
Este de datoria noastră să ieşim la vot şi să-i încurajăm pe toţi acei posibili candidaţi care doresc să facă multe lucruri bune, dar nu se simt susţinuţi suficient.
Este de datoria noastră să participăm activ şi să renunţăm să mai comentăm de pe margine despre ce nu fac politicienii şi că „toţi cei care intră în politică vor o parte din ciolan”. Cunosc mulţi oameni senzaţionali pe care i-am tot promovat de-a lungul anilor şi care au decis să candideze acum pe diverse funcţii. Sunt oameni care s-au dedicat mereu comunităţii, care au idei, de altfel puse în practică prin tot felul de proiecţele pentru că nu pot mai mult de atât reprezentând societatea civilă şi care vin să vă arate că aveţi alternative. Voi trebuie doar să ieşiţi din casă şi să-i convingeţi şi pe alţii să facă acelaşi lucru.
Este de datoria noastră să formăm o majoritate adevărată şi să nu mai permitem ca 30-40% dintre alegători să decidă pentru toţi ceilalţi.
Este de datoria noastră să ne ţinem copiii acasă pentru că ei sunt viitorul acestei ţări. Pentru că nu putem să plecăm toţi, să închidem lumina şi poarta şi să dăm drumul la câini să o păzească cât timp nouă ne pasă doar de noi şi de ai noştri foarte apropiaţi.
A trecut vremea lui „Eu nu mă bag, că oricum puterea nu stă la mine!” Ba da, puterea stă în mâinile tale, dar trebuie să te bagi şi să înţelegi că fiecare membru al acestei societăţi contează şi este o rotiţă importantă dintr-un angrenaj care poate deveni puternic doar când toţi tragem în aceeaşi direcţie.
Tu eşti singurul care poate schimba vechea clasă politică de care te-ai săturat! Tu ai puterea de a promova, prin votul tău, oamenii care merită să te reprezinte! Mergi la vot pentru că e imposibil ca din atâţia candidaţi să nu te convingă vreunul cu programul său sau măcar la prima vedere, să ţi se pară că e om bun şi merită! Sau pe care să-l cunoşti pentru că e fostul coleg de şcoală, vecinul din cartier, colegul surorii mai mari sau văr de-al treilea din partea tatălui.
Fiecare dintre noi poate schimba ceva, dar „fiecare” trebuie să se transforme în „toţi”! Noi toţi trebuie să facem să conteze fiecare sacrificiu făcut în numele acestei ţări din care înaintaşii voiau să plece doar pentru a se întoarce mai învăţaţi şi mai capabili să o transforme în ceea ce merită să fie.
Mergi la vot şi arată-le că nimic nu este sigur! Că banii şi jocurile lor pălesc în faţa celor peste 654.000 de alegători! Cât de puternici să fie să fure 654.000 de alegători?
PS: Iar daca te temi de covid, imbraca-te cu un combinezon, dezinfecteaza-te la fiecare pas pe care il faci în secţie, dar mergi şi votează. Covidul trece în două săptămâni, politicienii aleşi de alţii vor sta 4 ani!