(Video)Despre rolul strămoşilor în viaţa noastră cu Loredana Mocescu. De ce ar trebui să încerci terapia Constelaţiilor familiale!

Cu toate că este o ramură a psihologiei cunoscută în Occident încă din anii 70, psihogenealogia a fost descoperită de români abia de câţiva ani şi de atunci, terapeuţii români ţin cont de traumele familiale care pot afecta individul prin blocaje mentale, credinţe limitative şi repetarea unui parcurs similar cu cel al bunicului, străbunicului, dintr-o loialitate care ţine deja de ADN şi care a fost demonstrată ştiinţific. La fel de cunoscută în Occident este şi tehnica constelaţiilor familiale, o terapie de grup care are menirea de a aduce la suprafaţă părţi din noi pe care le-am uitat sau nu le-am ştiut şi care au legătură strânsă cu istoria familiei. Făcând această recunoaştere ne liniştim, pentru că întregul sistem din care facem parte se linişteşte. Despre toate acestea ne-a povestit Loredana Mocescu, ghid în Constelaţii Familiale. 

https://youtu.be/2_wJcYUiJdY

"Dintotdeauna, popoarele lumii şi-au celebrat strămoşii. Ziua Morţilor la mexicani, de exemplu. Avem şi noi, dar poate nu acordăm aceeaşi atenţie către un arbore genealogic ca imagine. Ne uităm doar la relaţii individuale: eu cu bunica, eu cu mama, dar e mult mai mult. O familie este o constelaţie pe cer. Şi la fiecare este diferită în funcţie de membrii ei. Fiecare arbore are o formă diferită şi dacă am desena-o am observa diferenţa. Familia este o formă, un sistem din care ceva se poate mişca, poate fi ascuns, poate fi exclus şi atunci tot sistemul suferă. Noi facem pomeni ca să ne reamintim de acei oameni ca făcând parte din sistem. Dar de multe ori, povestea din jurul unui om nu este chiar cea pe care o ştiam. Noi ştim că părinţii s-au căsătorit din dragoste, de exemplu. Dar poate nu e aşa. Poate doar aşa ni s-a spus ca să fim protejaţi. Şi observăm că noi, copilul acelei familii, ne luptăm pe zona de cuplu şi nu ne iese. Mă căsătoresc, mă despart, divorţez, ceva se întâmplă şi nu iese. E acolo o încurcătură sistemică. Iar dacă acest nod a ajuns la mine şi se manifestă în viaţa mea e ca şi cum sistemul mă deleagă să rezolv acea problemă a sistemului, pentru a aduce relaxare în toată acea încordare. Este legea apartenenţei, pentru că nimeni nu vrea să fie dat afară din familie. Ca să aparţin există nişte condiţii. Ori fac şi eu noduri d-astea cum au făcut alţii înaintea mea, ori nu mai sunt loial şi am comportament diferit de restul familiei, conştient.  Dar aici apare altă problemă. Dacă o exclud pe mama zicând că eu nu vreau să fiu ca mama, mă exclud pe mine, pentru că eu deja sunt mama, mă trag din ea. Trebuie să accept asta şi să dezvolt comportamente noi, să evoluez. Şi fac asta fără să mă lupt cu cine a fost mama, fără să o exclud, că ce să exclud? Să o scot din ADN? S-a inventat asta? Să o includ înseamnă să primesc tot ce mi-a dat aşa cum este. Rău este că aceste probleme nerezolvate ne afectează copiii. Până unde să ducem vinovăţia asta sistemică?", explică Loredana Mocescu. 

În familiei avem fiecare "oi negre" sau oameni uitaţi din diverse motive, excluşi. La un moment dat, însă, aceste suflete vor să li se facă dreptate şi să fie incluse în familia din care fac parte de drept. Poveştile lor apar în prezent. 

"Poate cineva s-a născut în urma unui viol. Aşa a venit viaţa lui. Putem să mai judecăm? Nu. Aşa a venit viaţa şi dacă ea s-a perpetuat până acum violatorul face parte din lanţ, indiferent cât ne-am chinui să îl excludem. Dar încercând să îl excludem apar bolile. Boala este o excludere. Să luam exemplul unei insomnii. Poate în spate este vorba despre un strămoş care a murit într-un accident de care nu ştie nimeni. Şi după câteva generaţii apare un nepot care nu poate dormi noaptea. Pentru că atunci noaptea ar fi şansa unei trăiri de traumă. Noaptea este echivalentul neprevăzutului, al morţii, invizibilului. Şi atunci noaptea ai şansa de a retrăi viaţa cuiva sau pe a ta, care îţi iroseşti viaţa sau simţi că îţi iroseşti viaţa."