Video şi foto-Ce am văzut în Budapesta în 5 zile de vacanţă!

În urmă cu 4 ani am petrecut trei zile în Budapesta, frumoasa capitală a Ungariei. Era iarnă, între Crăciun şi Anul Nou şi ne-am putut bucura de un oraş superb, frumos decorat de sărbătoare, cu brazi împodobiţi în fiecare piaţă, cu miros de langoşi şi vin fiert cu scorţişoară, de gulaş şi papricaş servite la terasele încălzite. Ne-a plăcut aşa de mult, încât în toată această perioadă ne-am dorit să revenim, dar vara, pentru a putea savura pe îndelete fiecare atracţie turistică, fără corvoada dezbrăcatului de haine groase în muzee. Am ales începutul lui august şi am petrecut 5 zile cu temperaturi excelente pentru plimbat, adică 26 de grade Celsius în medie în timpul zilei.

Noi am ales varianta autoturismului personal ca mijloc de deplasare care ne-a dat şi mai multă libertate de mişcare. Zborul cu avionul este scump , adică 170 de euro un bilet dus intors de persoana, pentru că pe Budapesta nu operează nicio companie lowcost. Carburantul pentru drumul dus întors ne-a costat aproximativ 160 de euro. Cel mai scurt şi bun drum din Ploieşti spre Budapesta este prin Arad pentru că de la Sibiu şi până la ieşirea din ţară, prin vama Nădlac, cu excepţia unei bucăţi de 20 de km la Deva, se merge pe autostradă şi la fel şi de la Arad până la Budapesta. În total 9 ore dacă aveţi noroc de valori de trafic normale.

Budapesta este formată din trei oraşe despărţite de Dunăre, Buda şi Obuda pe de o parte şi Pesta pe cealaltă. Noi ne-am cazat în Pesta, pentru că este aproape de centru, dar şi pentru că în Buda preţurile erau mai mari. Pentru 5 nopţi pe o cameră triplă cu mic dejun, într-un hotel de 3 stele am dat 315 euro. Am mai dat 15 euro pe zi pentru parcare, dar maşina a fost în siguranţă în subsolul hotelului, pe toată perioada vacanţei, pentru că ne-am deplasat cu autobuzul, dar cel mai mult pe jos, străbătând zeci de km zilnic. 

Ca peste tot în lume şi în Budapesta se poate plăti cu cardul în magazine şi restaurante sau muzee, dar dacă vreţi să scoateţi de la bancomat foerinţi o puteţi face de peste tot din oraş. Comisionul este de 1200 de foerinţi la ATM-urile de pe stradă, dar la cele ale băncilor nu plăteşti comision, în funcţie de card. 350 de foerinţi înseamnă 1 euro.

Am cumpărat din staţia de metrou, de la automat, bilete pentru mai multe zile. Pe 20 de bilete am dat 6000 de foerintzi, adică vreo 85 de lei. Cel mai uşor, în Budapesta te deplasezi cu autobuzele sau troleibuzele, metroul funcţionând doar pe o linie din cele 3. Nu rataţi, însă, acea linie pentru o experienţă care vă da duce înapoi în timp.

https://www.youtube.com/watch?v=8hM8h8F2QEA

Parlamentul Ungariei

Cea mai impunătoare clădire din Budapesta este cu siguranţă Palatul Parlamentului. Aflat pe malul din Pesta al Dunării, această clădire a fost construită în stil neogotic de-a lungul a 19 ani, între 1885 şi 1904, după planurile arhitectului Imre Steindl care a consemnat: „La întocmirea proiectului am pornit de la ideea că parlamentul permanent nu trebuie să satisfacă doar necesităţi practice, ci clădirea care va fi construită trebuie să fie atât din punct de vedere al aspectului exterior, cât şi al celui interior, expresia demnă a ţării, constituţiei şi statalităţii noastre”.

 Costul unui tur cu ghid este de 1500 de foerintzi. Există şi ghid în limba română, dar pentru el ar mai fi trebuit să aşteptăm câteva ore, aşa că ne-am cumpărat o broşură de la magazinul palatului şi am mers cu ghidul maghiar. Turul durează 45 de minute şi cuprinde câteva încăperi şi holuri foarte frumoase. De altfel vizita începe cu o superbă scară din aripa de nord a parlamentului. Destinată iniţial camerei superioare această scară este bogată în ornamente aurite motiv pentru care se numeşte casa scării din aur. Bolţile sunt împodobite cu aur de 23 de carate. Traversând un hol sobru decorat se ajunge în saloanele camerei superioare şi al camerei deputaţilor, aşa cum se numesc cele două structuri ale legislativului maghiar. Turul cuprinde vizitarea unei singuri săli de conversaţie. În mijlocul acestei săli, cea a camerei superioare, pe două banchete rotunde tronează câte un candelabru deosebit. Atât banchetele cât şi covorul poartă culorile reprezentantive ale celor două camere-albastru pentru sângele albastru al nobilimii şi roşu pentru deputaţi.

Ceea ce atrage atenţia oricui păşeşte în această sală, pe lângă vitraliile colorate şi ornamentele bogate de pe pereţi, sunt grupurile de statui duble care reprezintă ştiinţe ca dreptul, teologia, filozofia şi medicina, dar şi ramuri industriale şi comerciale caracteristice nobilimii: victicultura, creşterea animalelor, vânătoarea, industria casnică, silvicultura şi altele. Covorul albăstrui cu flori era la vremea când a fost montat unul dintre cele mai mari din Europa, fiind ţesut în întregime de mână. Cel pe care îl vedem azi este o copie realizată în 1970. Tot copii sunt şi ferestrele care au fost distruse în mare paerte în cel de-al doilea război mondial.

Sălile de şedinţă ale celor două camere seamănă între ele, diferind doar în anumite detalii. Turul cuprinde sala de şedinţă a camerei deputaţilor. În spatele podiumului preşedintelui de şedinţă sunt două picturi care simbolizează deschiderea adunării din 1848 şi încoronarea lui Franz Joseph din 1867. La mijloc sunt blazoanele caselor de domnitori ai Ungariei care înconjoară stema Ungariei amplasată în centru. Adunarea Naţională a ungariei a avut multe secole două camere, astfel încât sala de şedinţă a aristocraţiei, camera superioară şi sala de şedinţe a deputaţilor, camera inferioasă şi saloanele aferente au fost făcute corespunzător statutului. Din decembrie 1944, legislativul funcţionează într-un sistem unicameral, ceea ce face ca acum să fie folosită doar sala de şedinţe a deputaţilor unde sunt ţinute şedinţele parlamentului ungar. Acum, sala de şedinţă superioară găzduieşte doar evenimente şi deliberări speciale.

Scara de ceremonii este deschisă doar cu ocazia evenimentelor istorice importante: vizitele delagaţiilor la nivel înalt, personalităţi importante şi o dată la 4 ani  noilor parlamentari care trec pe aici prezentând onorul gărzii parlamentului. Cele 96 de trepte duc către Sala cupolei, cea mai impresionantă încăpere, dar care nu poate fi fotografiată sau filmată pentru că aici se află cele mai de preţ bunuri ale Ungariei, păzite non-stop de garda coroanei: sfânta coroană care nu este aceeaşi cu cea făcută în secolul al doilea pentru încoronarea sfântului ştefan din anul 1000, dar care rămâne una dintre cele mai vechi din Europa, globul crucifer, sceptrul şi o sabie. Imaginile pe care le vedeţi sunt cele puse la dispoziţie de parlament în holul de la intrare. Tezaurul acesta a fost furat din Ungaria după al doilea război mondial şi păstrat la Fort Knox în Statele Unite ale Amercii până în 1978 când au fost înaopoiate statului maghiar. Sala cupolei are în tavan o impresionantă stea cu 16 colţuri care au în prtelungirea lor stâlpi auriţi cu statui şi blazoane a 16 domnitori maghiari.

Înainte de ieşire, printre fotografii şi alte exponate veţi descoperi şi Steaua rosie comunistă care a stat pe parlament in regimul de tristă amintire. Acesta nu s-a încheiat ca în cazul nostru cu o revoluţie, ci anticipând schimbările care urmau să aibă loc peste tot în Europa, autorităţile maghiare comuniste au permis încă din februarie 1989 crearea partidelot de opoziţie. În ianuarie 1990 au loc primele alegeri libere de după 1919, după ce cu câteva luni înainte republica populară devine republică.

Palatul Parlamentului maghiar este cel de-al treilea parlament din lume ca mărime şi cu siguranţă unul dintre cele mai frumos decorate.

Păcatele războiului

Foarte aproape de Parlament, pe malul Dunării, am găsit un monument inedit. Mai multe perechi de pantofi din fier cu vârfurile îndreptate spre apă. Ceea ce am crezut că este un omagiu adus celor care au ales să îşi pună capăt zilelor aruncându-se în  apă este de fapt un monument care cuprinde 60 de perechi de încălţări de bărbaţi, femei şi copii toate din fier forjat şi care comemorează evreii împuşcaţi şi aruncaţi în Dunăre în 1944 de regimul nazist şi aliaţii lor maghiari. Foarte aproape, pe unde este Mara sinagogă acum, a existat un ghetou în care au fost închişi peste 70.000 de evrei. Peste 20.000 dintre ei au murit atunci.

Un alt monument dedicat nu numai evreilor, ci în general victimelor ocupaţiei germane, este cel de langa piata Koshut, care are in fata o fantana arteziană. La momentul dezvelirii sale, în 2014, acesta a trezit reacţii adverse şi proteste de stradă atât din partea evreilor cât şi a opoziţiei liberale. Vulturul reprezintă Germania nazistă, iar îngerul de sub el, Arhanghelul Mihail, Ungaria. În discursul său de atunci, premierul Orban a precizat că Ungaria nu a avut nicio vină pentru moartea atâtor oameni nevinovaţi, ci nemţii care ocupaseră ţara, deşi se ştie foarte bine că jandarmii unguri i-au urcat cu forţa pe evrei spre lagăre.

Biserica Sfântul Ştefan

Din Piaţa Libertăţii am ajuns la Catedrala Sfântului Ştefan, dedicată primului rege al Ungariei în anul 1000. Ştefan este cel care a creştinat populaţia după ce el însuşi s-a convertit la creştinism. Pentru gestul său, Papa l-a răsplătit cu încoronarea. Începea dinastia Arpad care a domnit în Ungaria vreme de 300 de ani. Acest lăcaş de cult impresionant a fost construit pe parcursul a 50 de ani. Cel mai important obiect de cult este mâna mumificată a regelui devenit sfant

Catedrala Sfântului Stefan a fost construită între 1851 şi 1905, fiind opera a trei mari arhitecţi. La intrarea principală, pe frontispiciu, scrie îm limba latină Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!, grupul statuar reprezentând mai mulţi sfinţi maghiari care se închină la Fecioara Maria şi pruncul Iisus. Altarul central este dominat de statuia Sfântului Ştefan, în mărime naturală. Periodic, în catedrală au loc concerte de orgă. Ne-am luat o oră pentru a admira şi filma frumuseţea acestui loc. Intrarea este gratuită, dar puteţi lăsa o donaţie în cutia de la intrare. Turla catedralei are 96 de metri fiind la fel de înaltă ca parlamentul, aşa că este foarte greu să rataţi acest edificiu.

Ce amintiri cumpărăm din Budapesta?

Printre terase şi clădiri deosebit de frumoase, am descoperit Vaci Utca, o stradă pietonală care poate fi numită pe drept cuvânt sufletul Budapestei. Aceasta începe din apropierea catedralei Sfantului Stefan, cu magazine de tot felul pe stânga şi dreapta, traversează Bulevardul Elisabeta continuând cu zona de restaurante. Aici veţi găsi diverse obiecte şi delicatese pe care să le duceţi acasă pentru cei dragi sau voi din magazinele cu suvenire tradiţionale: bluze cusute cu maci, floarea reprezentativă a Ungariei, şervete de bucătărie brodate, farfurii, căni, cutii şi orice poate purta însemnele naţionale, dar şi ciocolată de cea mai bună calitate, jeleuri şi palincă, toate acestea şi multe altele pot constitui un cadou frumos din Budapesta.

Aici, însă, preţurile sunt mai mari şi de aceea vă recomandăm să vizitaţi Hala Pieţei Mari acolo unde veţi găsi nu numai suvenire diverse la preţuti avantajoase pe un etaj întreg, dar şi delicatesele culinare de la parter. Clădirea pieţei este superbă  făcută în stil secesionist. De aici am cumpărat nu numai suvenire la preţ bun, aceleaşi pe care le-am găsit şi pe Vaci Utca, dar şi boia dulce şi picantă, paprika, inventată de maghiari făcută din ardei uscaţi şi care dau gust oricărei mâncări. De altfel, paprika stă la baza paprikasului cu pui sau a gulaşului, două mâncăruri pe care le găsiţi şi la noi în Ardeal şi pe care noi le-am savurat şi in Piaţa mare de la una dintre autoservirile de la etaj. După aceea am luat strudel cu mac şi visine, un desert deosebit de bun.

Ce mâncăm în Budapesta?

Pentru că tot a venit vorba despre mâncare, e momentul să vă povestim despre gastronomia ungurească pe care o ştiţi dacă aţi fost măcar o dată de la Braşov în sus. De altfel, chiar am găsit un cotlet de porc care era trecut in meniu ca fiind cotlet ca la Brasov, în vreme ce o bucată de ceafă care avea deasupra slănină coaptă şi usturoi se numea ceafă ca la Târgu Mureş. În Budapesta am găsit foarte mulţi vorbitori de limba română, români sau maghiari căsătoriţi cu români care se bucurau să ne vorbească în limba noastră atunci când îşi dădeau seama de unde venim. Restaurante am găsit la tot pasul, dar în general erau cu specific grecesc sau turc, având preparate fast food, dar căutând puţin găseam şi din cele cu mâncare tradiţională. Pentru trei persoane am dat aproximativ 200 de lei pentru o masă cu preparate de bază. Supele erau în general cu pui sau cu peşte, iar la felul principal puteai găsi snitzel cu salata de cartofi, carne de porc preparată în fel şi chip, neapărat cu sosuri destul de grase, cu paprika în abundenţă. Mâncarea de pe stradă, asemănătoare celei nemţeşti cu cârnaţi de tot felul mergea foarte bine cu o bere ungurească pe care o găseam la 9 lei în magazin şi 15 lei la restaurant.

Cea mai scumpă masă am plătit-o în Buda, la o terasă aflată pe lângă monumentul Gellert unde am dat pe o supă de pui şi două snitezele vieneze cu cartofi, două sucuri şi două beri aproape 300 de lei. Am mâncat foarte bine şi într-un cartier studenţesc, dar şi într-un restaurant boutique amenajat ca sufrageria unei case vechi. Cea mai bună vită am mâncat-o la un restaurant de pe Vaci Utca la preţul de 70 de lei porţia cu tot cu garnitura de cartofi cu usturoi.

Afundându-ne pe străduţe, la nimereală am descoperit un cartier studenţesc cu o stradă lungă pe care erau terase, dar şi un târg cu haine, încălţăminte şi bijuterii pe care mai multe tinere le vindeau la preţuri foarte mici. Cât despre terase, acestea nu aveau cele mai mici preţuri, dar la mâncare aveai de unde să alegi. Am găsit inclusiv un restaurant cu numele marelui bucătar englez Jamie Oliver care avea în meniu, în mare parte, produse fast food, ceea ce ne-a ridicat un semn uriaş de înterbare având în vedere că Jamie promovează mâncarea de cea mai bună calitate.

Colindând prin Parcul Central

O vizită în Parcul Central este mai mult decât binevenită, cu atât mai mult cu cât de jur împrejur veţi găsi tot felul de atracţii deosebite. Noi am mers la Zoo Budapesta, pentru că fiica noastră e îndrăgostită de animale.

Pentru că eram o familie am dat 8000 de foerinti la intrare, altfel, biletul costând 3300 de foerinti pentru adulţi şi 2200 pentru copii.

Am admirat un lac plin cu pelicani şi lebede, o grădină japoneză, voliere cu păsări tropicale, dar şi cu fluturi care ţi se aşezau pe braţe dacă nu te agitai.

Pe lângă păsări flamingo, zebre, lei, girafe, cămile, gorile sau şerpi, am stat minute în şir pentru a ne bucura de veselia unui pui de elefant care se bălăcea alături de mama lui. Când ni s-a făcut foame am cumpărat un colac secuiesc de la chioşcurile din zoo şi tot mâncând am mai văzut câteva animale, ba chiar am mângâiat o vacă.

Apropos de mângâiat animale, în Budapesta există mai multe cafenele în care pisici, porcuşori de guineea, iepuri şi reptile te pot însoţi la savurat o cafea şi o prăjitură.

Ne-am făcut rezervare cu o zi înainte şi ne-am bucurat să interacţionăm cu pisici de talie mare care ţi se suiau pe masă, iepuraşi pufoşi, pitoni regali, cameleoni sau dragoni cu barbă. Dacă nu aveţi diverse alergii şi vă plac animalele, recomandăm o astfel de vizită care creşte buna dispoziţie şi încarcă energetic.

Clădirile Mileniului

Revenind la zona Parcului Central, după ce am mâncat la o terasă din parc, am mers la Castelul Huniazilor, un complex de clădiri desprinse dintr-o poveste cu prinţi şi prinţese, făcute în mai multe stiluri arhitectonice: renascentist, baroc, gotic şi romantic.

Castelul a fost construit între 1896 și 1908 ca parte a Expoziției Milenare, prin care s-au sărbătorit 1000 de ani de la asezarea maghiarilor în câmpia panonică.

Pavilioanele componente ale ansamblului sunt copii ale mai multor clădiri emblematice din diferite părți ale ungariei medievale, inclusiv a castelului huniazilor din Transilvania. Iniţial, toate au fost făcute din carton, dar cetăţenilor le-au plăcut atât de mult aceste clădiri deosebite încât autorităţile au ordonat construirea din materiale durabile.

Statuia lui Anonymus, notarul regelui Bela al III-lea, cel care a scris Gesta Hungarorum, se află în curtea castelului. Noi am văzut pentru prima dată acest complex noaptea şi statuia fără chip a fost înfricoşătoare. Lacul din jurul complexului este străbătut de bărci de agrement în timpul verii, iar iarna devine patinoar.

Dacă nu luaţi metroul pentru a ajunge înapoi în centru, puteţi străbate Piaţa Eroilor  spre Bulevardul Andrasy. Piaţa a fost amenajată pentru celebrarea mileniului în 1896. De o parte şi de alta a pieţei sunt clădirile Muzeului de Artă şi Palatului de Artă, iar în mijloc tronează Monumentul Mileniului. În vârful coloanei de 36 de metri a fost amplasată statuia Arhanghelului Gabriel, cel care, potrivit legendei, i-a dat coroana Regelui Ştefan. De o parte şi de alta sunt 7 statui care îi întruchipează pe conducătorii celor 7 triburi care au populat Ungaria.

În Buda puteţi ajunge pe cele 9 poduri care traversează Dunărea. Podul cu lanturi este emblematic, fiind şi primul pod al oraşului, dar atunci când am mers noi era închis pentru renovare. Noi am traversat pe Podul Libertăţii şi am ajuns chiar la hotelul Gellert de la baza dealului cu acelasi nume. Atât dealul cât şi hotelul au primit numele călugărului care i-a creştinat pe maghiari în timpul lui Ştefan cel Sfânt. Gellert a devenit episcop, dar în 1046, cei care erau împotriva creştinării l-au omorât pe acesta aruncându-l din vârful dealului. Monumentul acestuia se află la capătul podului Elisabeta, deasupra unei cascade.

Budapesta are multe băi publice rămase de pe timpul domniaţiei turce. Cele mai bune piscine interioare şi exterioare se pare că sunt cele ale Hotelului Gellert.

Dincolo de apa termală, piscina este un frumos exemplu de arhitectură neoclasică. Hotelul a fost reconstruit în stil secensionist la sfârşitul anilor 40, după ce a fost distrus de bombardamente în cel de-al doilea război mondial. Aceste băi nu sunt singurele din oraş, iar localnicii au mare încredere în proprietăţile curative ale apelor din ele. Majoritatea izvoarelor oraşului au apă sulfuroasă foarte bună pentru boli reumatismale, forme de artrită şi Parkinson.

Platforma pe care este Statuia Libertăţii, de unde Budapesta se vede foarte frumos, era închisă, aşa că ne-am văzut de drum, spre castel şi cartierul cetăţii.

Mai multe clădiri vechi şi frumoase compun Palatul Regal.

Primul castel a fost construit în jurul anului 1255 şi reconstruit de Matei Corvin în 1458. A fost renovat iar după cel de-al doilea război mondial, ultimul locatar fiind amiralul regent Horthy. Acum, aici se află mai multe muzee printre care Galeria Naţională a Ungariei sau Muzeul de Istorie.

Muzeul de istorie a Budapestei adăpsoteşte o impresionantă colecţie de artefacte şi documente istorice adunate în trei expoziţii.

Fântâna Matei  îl are în centru sus pe Matei de Hunedoara, cel mai mare rege al Ungariei, participând la o partidă de vânătoare. Regele cel drept obişnuia să plece deghizat prin oraş şi să împartă dreptate săracilor şi celor năpăstuiţi.

Biserica Matias reconstruită în 1470 pe locul unui imobil din secolul 13 este faimoasă atât prin frumuseţea sa, cât şi prin faptul că aici s-au petrecut multe evenimente importante ale istoriei: căsătoria regelui Matias cu Beatrix de Aragaonia, încoronarea lui Frant Iosif 1 şi regina Elisabeta, Sisi, care era îndrăgită de toţi ungurii, încoronarea lui Carol al IV-lea, ultimul rege habsurg. Tot aici sunt înmormântaţi regele Bela al III-lea şi soţia. Dacă în Evul mediu, biserica era destinată doar credincioşilor germani, după invazia turcă de la 1500, aceasta a fost transformată în moschee.

Am ajuns prea târziu pentru a mai avea timp să vizităm interiorul bisericii şi ne-am promis că vom veni şi altădată. De aceea vă recomandăm să urcaţi cu funicularul direct la castel pentru a avea timp să vizitaţi biserica si ce este în jurul ei şi pe urmă să vă îndreptaţi spre monumentul Gellert.

În piaţa de lângă Bastionul Pescarilor este o frumoasă statuie a Regelui Ştefan sanctificat care apare în toate vederile cu Budapesta.

Bastionul Pescarilor este o structură ca din turtă dulce, o terasă cu turnuleţe care oferă o panoramă superbă asupra Dunării şi malului Pesta. Numele îi provine de la un bastion din evul mediu cand breasla pescarilor a apărat zidurile castelului.

O zi întreagă nu e suficientă pentru a vizita pe îndelete Pesta, dar din păcate, deşi am avut 5 zile la dispoziţie nu ne-am putut întoarce să ne plimbăm pe străduţele din jurul bisericii care au un farmec deosebit.

Mulţi spun că dintre cele trei oraşe habsburgice: Viena, Praga şi Budapesta, capitala Ungariei ar fi cea mai frumoasă şi nu am putut decide asupra frumuseţii pentru că pretutideni am rămas impresionaţi suficient încât să ne dorim să revenim.