(video) "Corpul nostru creează boli pentru a ne conecta la noi înşine" Psihologul Loredana Mocescu ne învaţă cum să ne menţinem sănătoşi

Aţi avut vreodată simptome de boli grave, dar după mai multe analize, medicii v-au asigurat că sunteţi perfect sănătoşi din punct de vedere fizic? O astfel de veste se trăieşte cu bucuria că totul e bine, dar şi cu frustrarea că totuşi nu vă simţiţi aşa cum ar trebui, conform datelor medicale. În lume se vorbeste de mai bine de 100 de ani despre somatizare, dar la noi, abia în ultimii ani medicii au început să înţeleagă că modul în care se simte o persoană sufleteşte influenţează foarte mult starea sa de sănătate. Acum, din ce în ce mai mulţi medici îşi trimit pacienţii către psihologi atunci când analizele arată sănătate, dar starea omului este în continuare rea. Despre somatizare am discutat cu psihologul ploieştean Loredana Mocescu. 

https://youtu.be/oZQ0qBZPBEk

"Psihosomatizarea se predă demult în facultăţile de medicină, dar poate că nu a avut prea mare relevanţă în studiu şi poate pentru că nu a fost atâta somatizare în lume ca în zilele noastre. Vedem cazuri de oameni care se caută ani de zile prin toate specializările medicinii clasice, fără răspuns. Merg la cardiolog să le trateze anxietatea poate o dată pe lună, insistă să li se dea tratament pentru că se simt rău, sună la salvare continuă pentru că fac atacuri de panică şi simt că mor, dar la un control amănunţit apar ca fiind sănătoşi la trup. Aş zice să psihosomatica este totuşi un domeniu nou, în continuă transformare şi e posibil ca ce spunem astăzi să fie contrazis mâine pentru că aşa e când se studiază lucruri noi. Nu ai siguranţă că mâine nu vom descoperi ceva şi mai bun, mai eficient în domeniul somaticii. Dar deocamdată lucrăm cu ce avem şi e bine că din ce în ce mai mulţi medici care îşi găsesc pacienţii sănătoţi recomandă psihoterapia. În cabinet ne putem da seama dacă o persoană este anxioasă sau furioasă şi aceasta ar putea fi cauza simptomelor de neînţeles la inimă. Este o linie foarte fină între cele două. Sunt oameni care reacţionează cu furie atunci când se tem. Dar în spate stă anxietatea, de fapt, nu temperamentul coleric. În timp, se ajunge la boli pentru că sistemul nervos a fost folosit prea mult pe sistemul impuls. E ca şi când mergi cu maşina mereu cu 200 de km la oră, e clar că toate consumabilele se vor uza mai uşor. Aşa e şi cu psihicul. Dacă sunt tot timpul reactiv, îmi voi consuma resursele, energia, voi fi obosit. După care voi vedea semnele fizice-sub forma unui AVC, migrene, infarct etc. Sper să se ajungă să facă medicul echipă cu psihologul pe partea emoţională a tratării unei boli. Medicii au observat că au efecete mai rapide atunci când stau de vorbă cu pacienţii mai mult. Cum au ajuns la boală şi când omul îşi descarcă durerea parcă nu mai e aşa de greu de dus. Suntem, stresaţi, sub presiune şi explodăm-şi aici poate fi ori o emoţie, ori ceva patologic. În orice caz, anxietatea se moşteneşte. Dacă ne uităm fiecare în familie, vedem că am avut măcar un bunic anxios, dacă nu părinţii", explică Loredana Mocescu. 

Somatizarea se vede cel mai uşor la copii. Aceştia se îmbolnăvesc foarte uşor din cauza unui mediu stresant. Sunt copii care nu vor să meargă la grădiniţă sau la şcoală din cauza unor evenimente întâmplate acolo care nu le-au fost pe plac şi pot dezvolta de la simptome digestive până la febră, fără a avea ceva fizic, de fapt. 

"Sunt copii care fac otită deşi nu au fost răciţi. Asta pentru că la grădiniţă se ţipă şi urechile lor nu mai pot îndura. Şi atunci face otite repetate pentru că este felul corpului de a se proteja la ceva ce nu poate exprima verbal. Dacă micuţul ar veni acasă şi ar spune ce îl deranjează, corpul nu ar fi nevoit să ia măsuri. Corpul face pentru noi ce nu facem noi pentru noi. Recomand tuturor cartea lui Gabor Mate "Când corpul spune nu". La copii corpul spune mai repede nu şi dacă noi, adulţii, am privi cu atenţie la ei, am învăţa ceea ce nu am avut ocazia când eram mici. E mult mai uşor să demontez la un copil un factor anxios, decât la un adult. Noi credem că emoţiile vin şi trebuie să scăpăm de ele, dar de fapt scopul lor este să ne protejeze. Să ne pună în contact cu părţile din noi cu care nu suntem în contact. Dacă copilul vede că nu îl putem ajuta, se disociază. Învaţă încet încet să se rupă de afectul lui, de felul lui de a fi autentic, de felul lui de a simţi, se reţine şi toate se adună de-a lungul timpului şi devine chiar o boală. cu cât trece timpul e greu de reglat. Studiile spun că la 4 ani de viaţă cu diverse trăiri distructive, e nevoie de 1 an de terapie. Deci e mult de lucru. De aceea spun că şansa de a deveni părinţi este o ocazie bună şi pentru noi de a o lua de la capăt cu totul. De a învăţa despre emoţii, somatizări, etc, cu educaţie", e de părere Loredana.

Sunt afecţiuni cum este enurezisul care se tratează acum cu terapie psihologică, nu cu medicamente, cum se făcea în urmă cu câţiva ani. De cele mai multe ori acolo este o spaimă, o deconectare a corpului din cauza unei spaime. Tot deconectarea este şi la baza alergiilor. 

"Noi începem să fim deconectaţi nu numai de corpul nostru, ci şi de la mediul înconjurător, de la natură, unde ar trebui să ne găsim energia. Poate că ne plimbăm, dar suntem acolo cu adevărat? Ştim ce copaci am văzut, cum arăta soarele etc. Poate ar fi un exerciţiu bun să facem câte o compunere după fiecare plimbare să vedem exact dacă am văzut ceva, dacă ne-a stat mintea acolo. Poate nu e întâmplător că am alergie la ambrozie. Ce e ambrozia? O plantă, natură! Alergia înseamnă că mă separ de ceva. De ce mă separ? De care natură? Poate sunt femeie şi mă separ de natura mea feminină şi cred că le pot rezolva eu singură pe toate. Fiecare caz în parte are tema lui de separare, trebuie analizat. Dacă încă o rog pe mama să-mi facă mâncare, nu mă pot separa de energia de fetiţa a mamei sau la bărbat, separarea de soţie atunci când au devenit părinţi. Rău este că nu doar că ne separăm, ci ne însingurăm. La alergie te scarpini şi îţi aduci aminte că ai piele, te pune în contact cu tine. Începi să te bagi în seamă şi pe tine, că vrem să ne bage ceilalţi în seamă, dar noi ne observăm? Înainte nu învăţam să fim mame, eram şi atât. Acum suntem deconectate de noi şi de instinctele noastre în care nu mai avem încredere. Instinctele sunt intuiţie, adică starea de inocenţă în care înţeleg pur şi simplu, dar noi raţionalizăm mult, spunem că trebuie să facem lucruri şi atunci ne punem pe ultimul loc. Apare boala care ne învaţă să ne punem iar pe primul loc. De exemplu, cancerul, nu este ereditar, ci mai degrabă programat ereditar. De teamă că cineva din familie a avut şi a şi murit de cancer, putem dezvolta şi noi. Celulele intră în programul acesta pe care noi l-am creat. Dar cancerul se vindecă. Cu medicamente, dar mai ales cu conştientizare. Ce te-a adus acolo? Şi pacienţii povestesc că au făcut schimbări în viaţa lor: odihnă, alimentaţie adică s-au prioritizat şi au supravieţuit pentru că au găsit un scop din a trăi."

Aflaţi mai multe despre ce emoţie acţionează pe fiecare organ al corpului vizionând interviul video.