Calităţile unui antreprenor de succes. "Nu va arăta ca un copil de 10 care corespunde, ci ca unul care se descurcă!"-video interviu cu educatorul parental Loredana Mocescu

Nu ne naştem antreprenori, dar venim cu un set de aptitudini şi trăsături de personalitate care ne pot ajuta să dezvoltăm la un moment dat o afacere. Foarte importante sunt şi exemplele, chiar dacă pot părea nesemnificative. Un bunic care vinde produsele agricole din gospodărie poate fi un exemplu pe care să-l urmăm chiar fără să ne dăm seama.

Educatorul parental Loredana Mocescu crede că posibilii antreprenori se văd chiar din copilărie şi de cele mai multe ori pot părea în ochii adulţilor nişte elevi dezinteresaţi, chiar mediocri. Pot fi la fel de bine opoziţionişti în relaţia cu autoritatea profesorilor, dar şi descurcăreţi şi oportunişti. Pe de altă parte, putem deveni antreprenori şi fără exemple, cu un efort considerabil şi mult curaj, plecând neapărat de la întrebarea „ce ştiu să fac foarte bine!”

„Modelele pot fi banale. Din discuţiile din cabinet, clienţii mi-au povestit că a existat un bunic care, de exemplu, vindea usturoi. Nepotul şi-a dat seama că bunicul face bani vânzând usturoi. Iar nepotul a devenit antreprenor. Am căutat în urmă şi ne-am dat seama că a existat acea sămânţă plantată atunci când el era mic. Mai erau meseriile care se făceau acasă. Croitoreasă, de exemplu, sau cineva care vindea brânză. Toate acestea sunt modele de antreprenoriat. Bunicul meu repara ceasuri şi pentru mine era fascinant că el făcea altceva decât ceilalţi oameni. Şi aşa am preluat şi eu nevoia de a face altceva decât majoritatea”, explică Loredana.

În general, antreprenorii se văd din copilărie, spune Loredana şi de cele mai multe ori sunt aşa zişii „elevi problemă”.

https://youtu.be/Vc9bngvaNlQ

„Sunt acei copii care în timpul şcolii au dezvoltat rezistenţă la factorii de stres şi risc, că până la urmă antreprenoriatul înseamnă risc şi stres. Nu va arăta ca un copil de nota 10 care corespunde, ci va fi un copil care se descurcă, care face ca lucrurile să fie în interesul lui, care ştie ce vrea, e pragmatic. Dacă am fi cadru didactic, nu ne-ar fi prea confortabil cu un astfel de copil. Studiile ne arată că de cele mai multe ori copiii de 10 nu devin antreprenori, ci mai degrabă angajaţii antreprenorilor care au fost copii de nota 6-7-8. Cei din urmă s-au antrenat în ceea ce înseamnă risc. Dacă nu înveţi, nu ştii când te ascultă, dacă te vei descurca etc o situaţie care să te ia prins surpindere şi la care să clachezi sau să te descurci. Copilului de 10 îi este teamă de risc, dezvoltă perfecţionism şi este prevăzător în a nu eşua şi cel mai repede vor alege să fie angajaţi care să execute şi unde totul să fie predictibil”, spune Loredana Mocescu.  

În plus, un copil care nu studiază intelectual la fel de mult ca unul de 10 are timp să viseze, să caute idei în alte domenii foarte folositoare. Toţi copiii ar putea deveni antreprenori dacă nu ar avea cadre fixe şi ar fi lăsaţi să exploreze cât mai mult.

„Dacă un copil are o latură opoziţionistă are o preferinţă spre a se descurca. Pe noi ne moptivau părinţii prin devalorizare. Ne spuneau „Învaţă că o să ajungi la oi” în loc să ne dea un exemplu bun „Învaţă să ajungi şi tu ca X care s-a descurcat mai bine decât noi”. Dar a te raporta la mai puţin este un sentiment de securitate infantilă. Eu îi înţeleg însă pe aceşti părinţi, pentru că ei nu au avut şansa. Şi atunci fac proiecţii apocaliptice în loc să se gândească: „Copilul meu nu este ca mine, dacă eu m-am chinuit, pe el nu trebuie să-l aştepte aceeaşi soartă”

Dacă însă nu avem încotro şi trebuie să devenim antreprenori trebuie să plecăm de la întrebarea: Ce ştiu să fac cel mai bine? Ce îmi place să fac? Pe urmă trebuie să ai curaj şi să te arunci puţin în ceva ce nu cunoşti neapărat foarte bine.