(Video şi foto) De ce am ales braţul Sithonia din Halkidiki pentru o vacanţă superbă de 7 zile în Grecia!

La începutul lunii iunie am plecat cu maşina câteva zile în Halkidiki, una dintre cele mai frecventate destinaţii de către români în Grecia, atât pentru faptul că este mai aproape, dar şi pentru frumuseţea locului. Am plecat la 6 dimineaţa din Ploieşti şi urmând ruta Ruse-Plevna-Sofia-Kulata-Salonic-am ajuns în 10 ore, în Sithonia, braţul din mijloc al acestei peninsule care ascunde peisaje de vis, plaje sălbatice cu apă turcoaz, coaste umbrite de pini sau staţiuni vibrante.

https://youtu.be/RuNrikmyi7A

Costuri pentru drum 

Am avut noroc ca în dimineaţa plecării să nu stăm deloc la podul peste Dunăre Giurgiu-Ruse, iar când ne-am întors am aşteptat într-o zi de sâmbătă, după amiază, aproximativ 50 de minute, podul fiind în lucrări de reparaţie. La o săptămână de la venirea noastră, deja situaţia s-a complicat şi chiar dimineaţa devreme, înainte de ora 5, mulţi turişti s-au plâns că au aşteptat ore în şir să treacă podul. Aplicaţia Waze o să vă dea cea mai bună soluţie, ghidându-vă spre rutele alternative cele mai bune pentru a evita să vă pierdeţi timpul şi răbdarea la pod. Taxa de pod încă se plăteşte la ghişeu şi costă 15 lei pe tronsonul românesc şi 10 lei sau 2 leva pe cel bulgăresc. Din ce am citit există un proiect prin care taxa va fi plătită online, ceea ce ar uşura cu mult traversarea.

Taxa de drum pentru Bulgaria se poate plăti online, iar costul depinde de durata călătoriei. Dacă plecaţi în weekend şi vă întoarceţi în weekend puteţi lua varianta de weekend care costă 32 de lei pe segment. Dacă alegeţi această variantă trebuie să o plătiţi cel mai bine de joi sau vineri până în prânz, pentru că pe urmă expiră această posibilitate. Dacă staţi mai puţin de 7 zile este preferabilă varianta pe săptămână care costă 47 de lei.

Drumul a fost bun, cu autostradă, înainte şi după Sofia, până la graniţa cu Grecia, uşor accidentat în regiunea Plevna şi de aceea mulţi recomandau varianta Veliko Târnovo, unde drumul era mai bun, dar cu serpentine şi mai lung cu cel puţin o jumătate de oră. De la graniţă cu Grecia până la destinaţie am mers majoritar pe autostradă şi ne-am oprit de 3 ori la ghişeele de pe drum unde am plătit taxă în total 8,2 euro. Dacă nu aveţi bani mărunţi puteţi plăti şi cu cardul, dar cel mai rapid este tot cu numerar. 

Cazare şi plaje în Nikiti, Sithonia

Am ales centrul regiunii Sithonia, oraşul Nikiti, şi chiar dacă mai tot ţărmul oferă aici plajă destul de îngustă, cu nisip fin şi intrare lină în apă, am găsit şi un inconvenient. Cam 10 metri de la ţărm spre larg sunt bolovani în apă, ceea ce face scăldatul anevoios în lipsa unor încălţări speciale. Cu toate acestea, multe familii cu copii mici aleseseră, ca şi noi, această staţiune, iar micuţii nu se văitau prea tare la intrarea în apa clară, plină de peştişori, scoici, arici de mare şi alte vietăţi marine pe care le puteai urmări fără să te scufunzi. Noi nu am dat peste meduze albastre, poate şi pentru că în a doua săptămână din iunie, temperatura aerului era de până în 30 de grade, iar a apei de aproximativ 24 de grade Celsius, adică nu atât de caldă încât să faciliteze înmulţirea acestor vietăţi, dar perfectă pentru bălăceala oamenilor.

Faleza în Nikiti este plină de taverne şi aveţi de unde alege. Noi am găsit două cu mâncare bună, destul de aproape de cazare şi de locul în care făceam plajă-Iskios şi Arsanas şi acolo am mers cam în fiecare seară. Revenind la plajă, în Nikiti puteţi să vă luaţi propriile şezlonguri şi umbrele de plajă pentru că există şi porţiuni libere, pentru cei care preferă aşa, dar şi să plătiţi o consumaţie pentru a sta pe şezlongurile comode cu umbrele care aparţin teraselor. Noi ne cumpăram o sticlă de apă sau bere şi suc şi stăteam până pe la prânz, pe urmă reveneam seara şi mai luam câte ceva-până în 5 euro, de obicei. Erau şi terase unde trebuia să faci consumaţie fixă de 10 sau 20 de euro pe zi, de exemplu pentru două şezlonguri şi o umbrelă.

În ceea ce priveşte cazarea, urmând recomandările prietenilor, am ales un hotel poziţionat aproape de plajă, Nikos House, cu mic dejun, pentru care am dat 590 de euro pentru 7 nopţi, camera dublă. A fost o alegere inspirată pentru că este neplăcut să mergi mult prin soarele arzător pentru a lua prânzul sau chiar a te duce în întoarce de la plajă într-o zi caniculară. 

Unde am mâncat bun în Nikiti

Cât despre mâncare, fără să mâncăm prea mult sau diversificat, dădam în jur de 50 de euro, două persoane pentru un fel de mâncare, o sticlă mare de apă minerală şi o carafă mică de vinul casei. Ca să vă faceţi o impresie-caracatiţa şi calamarul la grătar costau 17 euro porţia cu o garnitură mică, o salată grecească în care uleiul de măsline abunda costa între 10 şi 14 euro, tot 14 euro am dat şi pe o supă de pui, dar şi pe o porţie de piept de pui, sardinele fripte erau 16 euro, jumătatea de litru de vin costa 8 euro, apa la 750 de ml -3 euro. 

Mâncare cu buget redus se găsea în unele taverne de tip fast food unde girosul era 5 euro la lipie şi 11 euro la farfurie, o cantitate mai mare cu garnitură, sosul tzatziki era între 4 şi 6 euro, brânza feta cu ulei de măsline 5 euro şi la fel porţia de cartofi prăjiţi.

Centrul vechi al oraşului Nikiti 

Cine a mai fost în Grecia ştie că e genul de destinaţie de vacanţă în care merită să colinzi pentru a descoperi cele mai frumoase peisaje, sate pitoreşti, mănăstiri şi situri arheologice. Noi simţeam nevoia unei vacanţe mai statice şi nu ne-am plimbat cum facem de obicei, dar chiar şi aşa, tot ne-am bucurat de câteva locuri care ne vom rămâne în suflet pentru totdeauna.

Într-o după-amiază am vizitat oraşul vechi Nikiti, practic câteva străduţe cu case tradiţionale greceşti vechi sau mai noi, cocoţate pe un deal stâncos, cu trei taverne în centru şi o biserică de piatră în vârf, pe care am găsit-o închisă la acea oră. Am admirat arhitectura locului, copacii înfloriţi peste tot, ne-am plimbat vreo oră şi am făcut fotografii după care ne-am întors în staţiune.

Plaje frumoase în Sithonia

În altă zi, ne-am urcat în maşină şi am pornit spre satul de pescari Vourvourou despre care auzisem ca ascunde cele mai frumoase plaje. De fapt nu era nimic ascuns, ci doar sălbatic şi deosebit de frumos şi evident, luat cu asalt de mulţi turişti. La plaja Karidi se ajunge coborând un deal împădurit cu pini. Nu este amenajată şi trebuie să vă luaţi la voi tot ce e nevoie pentru a petrece timp aici, inclusiv mâncare şi băutură pentru că nu am găsit în zonă nici măcar un chioşc. Când am fost noi, în apa de la mal erau multe alge, dar apa avea o culoare senzaţională şi era aşa de limpede, în contrast superb cu stâncile aurii, încât merita să cauţi o porţiune cu mai puţină vegetaţie pentru a te bălăci în apa răcoritoare. Traversând o zonă mai stâncoasă, am găsit alte plaje, mai mici sau mai mari, adjudecate de turişti bucuroşi să îşi găsească propriul colţul de rai. 

O altă plajă deosebit de frumoasă aflată în top 3 cele mai frumoase din Hakidiki este Portocali sau Orange Beach, situată foarte aproape de Karidi. Peisajul îţi taie pur şi simplu respiraţia pentru că apa de aici este mult mai turcoaz decât la Karidi şi vegetaţia este mai multă. O zonă din Portocali este puţin amenajată, având în partea stângă câteva umbreluţe cu plută, dar cum este aglomerată, este indicat să luaţi cu voi, dacă ajungeţi aici, rogojină sau scaun pliant cu umbrelă de soare. Turiştii pe care i-am văzut aici îşi aduseseră tot ce era necesar pentru a sta o zi chiar pe stâncile spălate de mare şi alintate de soare. Vourvourou este destinaţia perfectă pentru o vacanţă liniştită, fără viaţă de noapte tumultoasă.

Pentru că eram destul de aproape de Sarti, adică 28 de km, am mers şi acolo. Ne-a luat cam 40 de minute, pentru că este un drum de munte, cu multe serpentine. Auzisem de la mai mulţi turişti că Sarti este o staţiune frumoasă, dar personal, nu am văzut nimic deosebit. O plajă lată, cu nisip fin şi intrarea lină în apă, tot pe nisip, cu terase frumoase este ceea ce am găsit în centrul staţiunii. Am mâncat la o terasă cu preţuri mai mici decât în Nikiti şi ne-am întors.

În Sithonia sunt peste 100 de plaje, dar noi am decis să vedem doar câteva şi în rest să ne odihnim cu adevărat în vacanţă şi să nu fim mereu pe drumuri. De aceea nu am văzut nici Blue Lagoon, un fel de piscină naturală cu o apă de un turcoaz ireal, aşa cum am citit pe la alţi turişti, nici ruinele castelului Lekythos şi morile de vânt din Sykia, localitate aproape de Sarti, dar era prea cald să mai mergem şi acolo sau bisericile vechi de peste 1600 de ani cum este Basilica Sofronis. Ne-am promis, însă, că vom veni altădată, în luna mai sau în septembrie mai pe la jumate, pentru a ne plimba şi pe celelalte braţe: Kasandra şi Athos şi pentru a ne bucura de tot ce are de oferit această zonă minunată a Greciei.