"Nu aş interzice unui adolescent să stea pe reţelele de socializare, ci aş căuta să văd care e nevoia lui de face asta! Video interviu cu educatorul parental Loredana Mocescu

Reţelele de socializare fac parte din viaţa noastră şi a copiilor noştri şi indiferent cât de mult ne-am strădui să controlăm ce se întâmplă în mediul virtual nu vom putea. Pentru a nu fi influenţaţi foarte mult de aprecierile sau dezaprobările din on-line, trebuie să ne creştem stima de sine. Educatorul parental şi psihoterapeutul Loredana Mocescu susţine că nu este o variantă bună interzicerea acestor conturi pentru copiii noştri adolescenţi, care se validează astfel şi simt că fac parte dintr-un grup sau o generaţie.
"Mă gândesc ce ar fi însemnat să ne interzică părinţii noştri să ieşim afară unde şi noi ne primeam lik-euri şi inimioara. Cred că lucrurile doar s-au mutat în alt spaţiu. S-a schimbat puţin cadrul, dar este acelaşi lucru. Si noi aveam nevoie de validare în spatele blocului, să propunem jocuri şi noi vroiam like, dar era în altă formă. Dependenţa de mediu că despre asta vorbim ţine foarte mult de identitatea noastră. Cine sunt eu? Contează mult ce zice lumea? Dacă noi, ca părinţi punem importanţă foarte mare pe ce zice lumea, şi el, copilul, va proceda la fel. Va fi un consumator de like-uri şi de inimioare şi de filtre la poze foarte puternic. Dacă accentul se va pune pe imagine, vom merge mult timp pe această idee, până când ne vom da seama că suntem mai mult decât imagine. Că avem şi o construcţie interioară cu care putem ieşi în lume fără să ne mai pese de artificii care ţin de construcţia imaginii. Imaginea de sine e o subcomponentă a stimei de sine!", a explicat Loredana Mocescu.
Nevoia de a fi văzut şi de a face parte dintr-un grup anume îl poate supune pe adolescent unor pericole atunci când el nu este văzut de fapt de familie.
"Copiii care se expun pericolelor pentru a face o poză deosebită, (n.a de exemplu, se urcă pe trenuri ) pe care să o posteze pe reţelele de socializare au de fapt o mare nevoie de a fi văzuţi. Pot confirma asta şi ca adult. În primii ani de la apariţia reţelelor sociale, dacă nu postai ceva în fiecare zi parcă nu existai. După un timp îţi dai seama că exişti la fel de bine şi dacă nu postezi şi că prieteniile reale, de dincolo de ecran, sunt mult mai valoroase. Pentru copii e nevoie să testeze toate astea. Eu nu aş interzice unui adolescent să stea pe facebook, ci aş căuta să văd care este nevoia lui. Şi pot să văd asta fiind interesat de ce face acolo, punând întrebări. Dacă face ceva care nouă nu ni se pare normal, copilul atrage de fapt atenţia. E ca un beculeţ de alarmă", spune Loredana.
Loredana atrage atenţia asupra sindromului vedetei, care îşi încarcă nişte goluri atunci când e văzută şi adulată, dar după ce s-a tras cortina va simţi din nou acel gol şi va ajunge la o dependenţă de muncă pentru a fi tot timpul în mijlocul atenţiei şi să umple acel gol.
"Dacă te laşi influenţat de un comentariu răutăcios ai ceva de învăţat de acolo! Dacă te tulbură, până la urmă e minunat. Eşti viu! Pe urmă te poţi întreba: de ce m-a tulburat? Pentru că îmi venea să il pun la punct pe X. Pentru că voiam să am dreptate! Uneori apărăm nişte dreptăţi care nu ne-au fost date! Tot ce putem face în cazul reţelelor sociale este să ne observăm fie că suntem adolescent sau adult. Poate vom face exces, pe urmă vom obosi, pe urmă vom avea starea de platou şi abia după un timp ajungem la o măsură. Trecm prin toate etapele şi nu sunt unele mai puţin bune şi altele mai bune, ci sunt nişte etape!", explică educatorul parental.