(Galerie foto) Ploieştenii meritau mai mult decât un târg de Crăciun cu porumb fiert, căsuţe închise şi miros de gaz!

Ştiţi, eu chiar l-am crezut pe Andrei Volosevici când a promis, prin noiembrie, că vom avea luminiţe, târg de Crăciun, patinoar etc. Nu că sunt eu vreo naivă, iar primarul prea parolist, ci pentru că ar fi fost, poate, nu sinucidere politică, dar asumarea încă unei bile negre pe care nu şi-o permite cu un an înainte de alegeri. Apoi, cum să cred că Ploieştiul, până nu demult, unul dintre oraşele mari şi bogate ale ţării, ar putea să rămână în beznă şi Moş Crăciun să nu vadă unde să aducă cadouri?

Să vă spun sincer, nu m-a deranjat nici deschiderea pe 15 decembrie, deşi până şi comunele din Prahova cu buget mic şi-au aprins luminiţele de Moş Nicolae, pentru că mi-am zis că au mai mult timp să facă ceva frumos. De ani de zile tot spun prietenilor că mi-ar plăcea ca oraşul să fie frumos împodobit doar în centru, nu peste tot, tocmai pentru a ne strânge acolo toţi, întreaga comunitate şi a ne bucura la un pahar de vin fiert şi o bucată de turtă dulce, ascultând colinde. Aşa ca în filmele de la Diva...Aveam încredere că vom avea târg, pentru că ştiam că de acest aspect foarte important pentru sărbători se va ocupa SGU, care a cerut foarte mulţi bani pentru închirierea căsuţelor. În orice caz mult mai mult decât oraşe cu târguri de poveste, care au devenit ele însele obiective turistice vizitate nu numai de oameni din toată ţara, dar şi din străinătate cum sunt Braşov sau Craiova. Nu am înţeles nici de ce târgul de Crăciun ar trebui lăsat deschis până de Sfântul Ion, dar dacă aşa s-a decis..asta e. 

Nu am fost la deschiderea luminiţelor pe 15, dar mi-am făcut o impresie văzând poze peste tot pe paginile de socializare. Da, e frumos, mi-am zis, chiar dacă e foarte colorat şi nu s-a respectat nicio normă stilistică sau urbanistică, pentru că am înţeles că totul a fost făcut pe repede înainte, mai pe genunchi aşa. Dar ieri seară m-am dus să mă conving chiar eu de comentariile cunoscuţilor şi mi-am dat seama nu numai că nu au exagerat, dar nici măcar nu au văzut tot ce era de comentat. 

Din capul locului vă spun că am solicitat informaţii oficiale de la SGU, deşi ştiam că pentru perioada 15 decembrie-6 ianuarie, un comerciant, fie că e producător sau doar revinde diverse obiecte, va da 3.000 de lei pentru chiria unei căsuţe. Mai ştiam şi că mulţi dintre cei care ar fi dorit să expună produsele au dat înapoi când au auzit de preţ, de faptul că după Crăciun, nu o să mai aibă clienţi, dar şi de dosarul cu multe acte pe care trebuia să-l prezinte pentru închiriere. Mulţi dintre oricum foarte puţinii care nu aveau aranjat să meargă la alte târguri, pentru că astfel de acţiuni se pregătesc din timp şi producătorii ştiu cam din vară unde vor merge de Crăciun. Nu ştiu cum a fost fixat acest preţ, dar cu siguranţă este prea mare faţă de ce oferă târgul. Am aflat că la Craiova chiria unei căsuţe cu adevărat de poveste este 1.890 de lei din 17 noiembrie până pe 7 ianuarie, la Sinaia e 450 de lei căsuţa din 6 decembrie până pe 6 ianuarie, iar la Brăila autorităţile au renunţat la chirie. 

Am zis că astea sunt detalii şi că până la urmă, căsuţele de lemn au fost decorate frumos cu cetină şi deja îmi imaginam ce frumos o să fie. Organizatorii, însă, nu au ţinut cont de nimic şi au amplasat artişti hand made între d-alea porcului şi porumb fiert. Cât porumb fiert se mănâncă de Crăciun chiar nu ştiu, dar să ai 3-4 comercianţi cu acest preparat, mi se pare prea mult. Şi poate nici asta nu ar fi deranjant, dacă unii dintre ei nu ar arunca, aşa cum am văzut şi am şi pozat, apa de la fiert, direct pe stradă. În centrul Ploieştiului, care tocmai pentru că e înconjurat de 3 rafinării, nu mai are nevoie şi de miros greu de gaz de la buteliile porumbarilor. 

SGU a amplasat 25 de căsuţe, dintre care a "vândut" 22, atât că aseară, multe dintre acestea erau închise. Artizani, din câte mi-am dat seama, pentru că din cei 4, doar unul avea deschis. Probabil că le convine să vină doar la final de săptămână, decât să îngheţe degeaba, pentru că cei mai mulţi vizitatori se opreau, culmea, la porumb fiert, vată de zahăr pe băţ, langoşi şi altă mâncare stradală. Ca într-un bâlci de ţară, că de fapt cam aia e...Aşadar de aici am plecat fără să cumpăr ceva. Mi-a plăcut caruselul care dă un aer festiv locului, arcada din cetină şi cât de frumos cânta la chitară colinde o adolescentă, pe scenă. Am aflat pe surse, dar voi întreba şi oficial, că nu au fost prevăzuţi bani pentru sonorizarea scenei şi că asta se face, deocamdată, pe datorie. 

M-am îndreptat spre patinoar, de care nu s-a ocupat SGU, ci o firmă specializată. Un domn cu hainele deja ude făcea proba gheţii abia aşternută, în timp ce pe stradă se scurgea un lichid roşu, despre care sper din suflet să nu fie poluant, deşi cam cred că este, şi pe această cale invit Garda de Mediu Prahova să inspecteze puţin situaţia. 

Am traversat spre bradul "rachetă verde" şi m-am bucurat alături de copii şi părinţi că totuşi avem luminiţe. Când m-a văuzut că fac poze, o doamnă mi-a spus: "Era bine să se închidă noaptea! Locuiesc aici, lângă prefectură, şi toată noaptea stă aprinsă lumina asta multă! Tot noi o plătim şi noaptea oricum nu se bucură nimeni de ea! Păcat!"

Da, păcat! Păcat de tot şi toate! Mergând aşa, cu lumina în ochi şi prea puţin în suflet, nu am putut să nu mă întreb când a decăzut Ploieştiul în halul ăsta şi ce minune de Crăciun, Anul Nou şi alte sărbători ar trebui, ca să ne revenim. La anul vom avea alegeri, dar la noi şi alegerile sunt compromisuri. Aşa că până când ni se va schimba norocul, vă sugerez să mergeţi în centru şi să vă bucuraţi. Am fi putut să nu le avem nici pe alea, multe şi colorate! Sărbători cu bine tuturor!