Global site tag (gtag.js) - Google Analytics -->

Video şi foto: De ce este Praga oraşul nostru preferat din Europa!

9 iunie 2022
Share:
img-20220418-133843-jpg-1654790106.jpg

Nu cunosc pe nimeni care să fi vizitat Praga şi să nu-i fi placut in mod deosebit acest oras impresionant. Oraşul bijuterie în care nu ştii la ce să te uiţi mai întâi şi ce să admiri mai repede. Praga cu străduţe pietruite, curate, cu clădiri îngrijite, clădiri operă de artă cu fresce, stucaturi, statuete aurite şi sgrafitti. Praga cu multe parcuri verzi şi cu energie pozitivă la tot pasul.

În săptămâna de dinaintea Paştelui am vizitat pentru a treia oară capitala Cehiei şi ne-am bucurat să reîntâlnim locuri dragi şi să descoperim altele pe lângă care doar trecusem.  

 

https://youtu.be/cTXnO1xIIZo

Dacă vă doriti un city break cu de toate-adică romantism,peisaj, istorie, artă, gastronomie si shopping de calitate, Praga este locul perfect. Traversată de râul Vltava, Praga străluceşte în orice anotimp şi tocmai de aceea e plină de turişti cam în tot timpul anului. Pentru o călătorie ceva mai ieftină vă recomandăm să vizitaţi oraşul in perioada septembrie-noiembrie şi februarie-martie, când preţurile la avion si cazare sunt ceva mai mici. In mod normal, pentru destinatiile pe care exista zboruri low cost, noi prindem mai intâi cea mai buna oferta pentru biletul de avion, dupa care cautăm cazare. La Praga, însa, unde nu zboară decât compania naţională a Cehiei si a României, vă recomand un city break oferit de orice agentie de turism care cuprinde atât biletul de avion, cât si cazarea, aşa cum am făcut noi primele două dăţi. Acum am prins o ofertă bună la avion şi am zburat cu 115 euro de persoană. Am găsit cazare într-un hotel de 4 stele la preţul de 54 euro camera pe noapte. Ca peste tot, este bine să nu ţineţi cont de clasificarea hotelurilor, ci mai degraba de nota generală pe care o au pe site-urile de profil. Hotelul unde am stat noi chiar avea 4 stele meritate, dar se poate întâmpla să nu fie aşa. În general avem grijă să ofere mic dejun pentru a mânca bine şi a ne încărca cu energie pentru prima parte a zilei. Praga e oraş turistic, aşa că hoteluri chiar aveti de unde sa alegeti, pentru ca sunt unul langa altul. Tot plimbându-ne pe strazi am gasit si apartamente la 30 de euro pe noapte. Iar dacă doriţi ceva deosebit, puteţi alege si un hotel plutitor, ancorat foarte aproape de Podul lui Carol.

Noi am urmărit ca hotelul să aibă acces rapid la mijloace de transport în comun, mai ales la metrou. Recomandăm abonamentul pentru transport pentru că am făcut o economie considerabilă şi am câştigat mult timp, reuşind să ajungem astfel mult mai uşor şi în zone mai îndepărtate. Preţul unui abonament pe 3 zile costă 330 coroane, adică 69 de lei, de persoană.

În Praga sunt tot timpul evenimente diverse aşa că nu ar fi rău să consultaţi înainte de plecare site-ul Prague.eu unde veţi găsi informaţii utile atât despre evenimente, cât şi despre obiective turistice, facilităţi pentru copii sau persoane cu dizabilităţi, excursii în jurul oraşului, restaurante etc. 

Cum ajungem in oras de la aeroport?

Din aeroportul Vaclav Havel puteţi lua autobuzul 119 care vă va lăsa la cea mai apropiată staţie de metrou, la Devijca. Odata ajunsi la metrou, vă veţi descurca cu siguranţă să ajungeti la hotel. Noi am luat de data aceasta un taxi pe care îl comandasem din timp şi care ne-a dus rapid la hotel pentru preţul de 25 de euro.

Praga nu este un oraş scump, ci are preţuri similare cu cele din România, mai exact cu cele din Bucureşti. Cehia nu a trecut la euro şi ca să vă faceţi o primă impresie luaţi în calcul că 5 coroane ceheşti înseamnă 1 leu. Cea mai bună variantă este să plătiţi cu cardul peste tot pe unde se poate. Noi am găsit mereu un curs bun. Când plăteam cu cardul împărţeam suma la 5, iar dacă dădeam bani trebuia să împărţim la 4.

Obiective turistice în Praga

Spun mereu că nu sunt suficiente trei zile pentru a vedea Praga, indiferent cât de mult aţi fi dispuşi să mergeţi pe jos, dar e suficient să rămâneţi veşnic indragostiţi de acest oras şi să va doriţi să reveniţi iar şi iar. Toate hotelurile au hărţi cu obiectivele turistice, dar dacă din întâmplare nu găsiţi la recepţie întrebaţi la punctele de informare turistică.

Praga a fost inclusiv capitala Imperiului Habsburgic, ceea ce se observă la tot pasul. Dezvoltarea oraşului a început însă, mult mai devreme, pe timpul dinastiei de Luxemburg şi mai ales în timpul domniei regelui Carol al IV-lea, devenit în 1355 împărat al Sfântului imperiu Roman. Ceh după mamă, acesta a acordat o mare atenţie Bohemiei şi Pragăi deopotrivă. În 1348, regele a lărgit mult limitele oraşului. Cam pe atunci apar principalele atracţii ale oraşului: podul cu turnuri la capete, cartierul Mala Strana şi câteva dintre pieţe, care nu aveau strălucirea de acum, dar care au fost punct de plecare pentru dezvoltatorii de mai târziu, dar şi  prima universitate din Europa Centrală şi multe biserici şi mănăstiri.

Timp de 400 de ani, regatul ceh a fost sub stăpânirea dinastiei habsburgice, iar în 1583 a devenit chiar capitala imperiului, atunci când împăratul Rudolf al II-lea a preferat-o în locul Vienei. Este momentul în care Praga asistă la o relansare a religiei catolice, după ce vreme de mult timp, locuitorii săi se împărţiseră între credinţa husită şi cea catolică. Ce a fost cel mai important, însă, este că împăratul transformă oraşul într-un centru european al artelor şi ştiinţelor, aspect care a rezistat mai mult decât religia, pentru că în acest moment, mai mult de jumătate dintre cehi s-au declarat atei. De data aceasta am ajuns la Praga chiar în ziua Paştelui catolic şi oamenii erau mai mult prin pieţele frumos decorate, târguri şi restaurant, decât în biserici.

Şi de data asta, plimbarea noastră a început din Piaţa Oraşului Vechi, inima Pragăi, vegheată nostalgic de Biserica Sfânta Maria din Tyn. Prin secolul al XIV-lea, aici era un lăcaş modest construit pentru comercianţii din Tyn. Turnul sudic este mai mare decât cel nordic, după cum cereau convenţiile arhitectonice ale acelor vremuri. Fecioara de aur de pe turla centrală a fost făcută de iezuiţi din cupa de împărtăşanie. Pentru mine a fost prima dată când am intrat în întunecatul lăcaş de cult pentru că de fiecare dată când am mai fost, ba am găsit închis, ba nu am avut starea necesară. Interiorul acestei biserici este suprinzător şi nu are nimic din negrul de pe ziduri. Altarul este luminos, iar decoraţiunile de peste tot sunt minunate.

Vechea primărie cu frumosul ceas astronomic care funcţionează din 1527, adună sute de turişti la oră fixă, atunci când pentru câteva secunde, nişte usiţe se deschid si cei 12 arhangheli din lemn, trec prin faţa privirilor încântate. Ceasul indică ora, mişcările planetelor, ale Pământului, Soarelui şi lunii, limbile trecând prin semnele zodiacale.

În 1338, Ioan de Luxemburg a acceptat ca praghezii să aibă un consiliu şi aşa a apărut Vechea primărie. Pe atunci clădirea era mult mai mare şi cuprindea inclusiv 5 case care mai sunt şi astăzi în zonă. Turnul a apărut abia în 1410. Aripa Vestică se întindea până la Biserica Sfântul Nicolae, dar în 1945 pe când se retrăgeau, nemţii au descărcat în ea obuzele pe care le mai aveau.

La parter puteţi admira o galerie de artă care adăposteşte expoziţii temporare. În 1381 capela gotică a devenit un altar închinat sfinţilor Wenceslas, Vitus şi Ludmila. La intrare am admirat blazonul lui Wenceslas al IV-lea cu iniţiala soţiei sale, Eufemia. Am urcat în turn cu liftul construit în 1999, dar se poate urca şi cu ajutorul unei rampe accesibile, pentru a vedea nu numai piaţa, cât şi întregul cartier până dincolo de Vltava, spre dealul Petrin şi Castel.

In stânga ceasului astronomic se află o clădire interesantă, pe care praghezii o numesc Dum u minuty, împodobită cu sgrafity, simboluri alchimice care datează din 1611. Aici a locuit in copilărie scriitorul cheh Franz Kafka. Acesta a devenit celebru abia după moarte, când de altfel au fost publicate operele sale. Deşi a scris în limba germană despre alienarea omului din secolul XX, praghezii îi păstrează memoria vie şi am găsit multe suvenire cu chipul sau semnătura sa. La fel şi cu Mozart, care deşi nu este ceh, a pus în scenă premiera operei Don Giovanni la Teatrul de stat din Praga, iar amintirea sa se bucură şi acum de simpatia localnicilor

In Piata Orasului Vechi, se află şi una dintre cele doua biserici din Praga care poartă hramul Sfântului Nicolae. Ambele sunt construite in stil baroc, la inceputul secolului al XVII-lea. Interiorul este superb, decorat cu fresce, statui si sculpturi foarte frumoase. Cea de-a doua biserică a Sfantului Nicolae se afla pe colina Hradcany.

În mijlocul pieţei tronează statuia lui Jan Huss, memorial închinat rectorului universităţii din Praga, care s-a dedicat luptei împotriva corupţiei din interiorul bisericii. În 1415, acesta a fost ars pe rug după ce a propus o reformă radicală a bisericii, ceea ce l-a transformat într-un martir în rândul populaţiei. A fost punctul de pornire al unui război civil în care rebelii husiţi au înfruntat puterea Romei catolice. În fiecare an, pe 6 iulie, Huss este comemorat de cehi, fiind declarat erou naţional.

Pe Podul Carol, am ajuns uşor urmând strada Karlova, pe care am identificat-o repede luându-ne după mulţimea care forfotea în zonă în sus şi în jos. Pe aici se spune ca bântuie şi acum un tânăr care a furat o bicicletă si a cazut cu ea in Vltava, înecându-se. Tânărul este una dintre fantomele care doar colorează istoria locului, la fel ca şi turcul din Unghelt despre care se spune că bântuie piaţa mică din spatele bisericii Fecioarei Maria din Tyn, supărat că mireasa i-a fugit cu altul.

Urmând străduţa întortochiată, printre magazine şi biserici, am ajuns la Podul Carol, construit intre 1357 si 1402. Din 1683, pe pod au aparut statui de sfinţi care ii indrumau pe oameni la rugăciune. Cele 30 de statui nu sunt cele orginale, ci doar nişte copii foarte frumoase, originalele ajungând in muzeele din tot oraşul pentru o mai bună conservare. Toate sunt deosebite, dar de departe se evidenţiază Crucea Lorraine care îl reprezintă pe Iisus Christos răstignit şi care se află chiar pe locul de unde a fost aruncat în râu Sfântul Ioan Nepomuk. Legenda spune că dorinţele pe care vi le puneţi aici se împlinesc, aşa că nu strică să faceţi o încercare. Podul lui Carol are în partea dinspre Vechiul oraş un turn şi două turnuri asimetrice în partea dinspre castel.  

După ce am traversat podul, am vizitat cea de-a doua biserică Sfântul Nicolae, cu interiorul său elegant din marmură în mai multe nuanţe, cu picturi deosebite şi statui aurite. Construită în stil baroc la începutul secolului XVII, la comanda clăugărilor iezuiţi, biserica Sfântului Nicolae din Mala Strana a fost refăcută în anii 1950. Taxa de intrare este de 100 de coroane. Undeva în spatele bisericii se poate urca în turnul ceasului de unde micul cartier se poate admira în toată splendoarea sa.

La castel se ajunge urmând strada Nerudova, unde ne oprim de fiecare dată să salutăm drapelul nostru şi să admirăm clădirea in care se afla Ambasada României. Aici, în 1601, însuşi marele nostru domnitor Mihai Viteazul, a stat pentru o perioadă când încerca să ajungă la împăratul Rudolf al II- lea pentru a-i cere sprijinul. Momentul este surprins în filmul regizat de Sergiu Nicolaescu.

Pentru 250 de coroane, pe colina Hradcany puteti vizita vechiul palat regal, Catedrala Sfântul Vitus, Biserica Sfântul Gheorghe, Aleea de Aur şi Turnul Daliborka. Castelul din Praga este cel mai mare complex medieval din Europa întinzându-se pe 7 hectare.

La sfarsitul secolului 9, printul Borivoj a construit aici o fortăreaţă din lemn. Aceasta cetate a devenit reşedinţă dinastică, dupa care capitala Sfântului Imperiu Roman, iar acum e resedinta preşedintelui Cehiei. Ceea ce vedem astăzi este rezultatul reconstrucţiilor din secolul al XVI-lea. Palatul Regal, care nu are nişte interioare foarte impresionante, pentru că în el s-a pastrat prea putin mobilier, adăposteşte sala Vladislav, Dieta, Capela Tuturor Sfinţilor, aripa Ludovic, dar şi Cancelaria Boemiei.

În sala Vladislav, o cameră imensă cu arcade care te duc cu gândul la scheletul unei balene, se oficiau încoronări sau se organizau turniruri. Pe urmă, aici s-au ţinut ceremoniile de învestire a preşedinţilor. În această sală se ajungea cu calul pe scara cavalerilor.

Camera Dietei adăposteşte o copie făcută în secolul XIX a tronului regal. Lângă rege stătea arhiepiscopul, iar pe scaunele din faţă, nobilii Boemiei, adunaţi ca într-un parlament. În tablourile de pe pereţi sunt Maria Tereza şi soţul ei Francisc, Iosif al II-lea, Leopold al II-lea şi Francisc I.

Într-una dintre camere care era Cancelaria Boemiei există fereastra unde a fost făcută cea de-a treia defenstrare de la Praga. Adică pedeapsa capitală prin aruncarea de la fereastră, la care s-a renunţat, după ce în 1618 doi guvernatori catolici şi secretarii lor au fost executaţi astfel, dar nu au murit. Se pare că au picat pe bălegarul scos de la un turnir din sala Vladislav, morman care le-a atenuat căderea.

Puteti vizita gratis aripa vestică a Catedralei Sfântul Vitus, dar merită să daţi cele câteva coroane pentru a o vedea în întregime. Pe locul unui templu păgân, prinţul Wenceslas a ridicat o rotondă închinată sfantului roman Vitus. Lucrările la marea catedrală au început în 1344, când Praga a devenit arhiepiscopie, dar au fost întrerupte de războaiele husite. Construcţia a fost finalizată abia peste 585 de ani in 1929. In interior puteti admira superbele vitralii viu colorate, capele, cripte regale, altarul si sanctuare, dar si impresionante fresce si scuplturi. Svabul Petr Parler a proiectat atat Catedrala Sfantul Vitus, cat si Podul Carol si multe alte monumente gotice din oras. El insusi a instruit mesterii, iar dupa moartea sa, in 1399, fiii si nepotii i-au continuat munca.

În spatele bisericii Sfântul Gheorghe, am dat peste Aleea de Aur numită asa pentru că in căsuţele colorate locuiau aurarii. Se spune că aceştia incercau să evite impozitele breslei din oras, dar de fapt este un mit pentru că istoria îi plasează ca locuind cu chirie în oraş. Ne-am bucurat să intrăm în magazinaşele cu obiecte hand made, în expoziţia de arme şi armuri de la etaj şi în camerele care înfăţişează viaţa din urmă cu sute de ani. Înainte să ieşim de pe Aleea de Aur am intrat şi în copia unui cinematograf vechi.

Câţiva metri mai încolo am descoperit  Turnul Daliborka,  o închisoare medievală în care se mai vad si acum instrumente de tortură . Primul deţinut al acestui turn a fost un haiduc pe numele Dalibor, de unde şi numele închisorii.

Plimbare în natură

O evadare din aglomeraţia oraşului am găsit în multe locuri pline de flori, copaci înfloriţi şi ochiuri de apă cu răţuşte. Dar Colina Petrin este o bucurie pentru ochi şi suflet, dar şi pentru trup pentru că ne-a solicitat puţin. Am urcat cu funicularul şi ne-am luat bilet doar pentru dus pentru că am coborât pe jos, pe la Mănăstirea Strahov.

Înainte de staţia funicularului am privit tăcuţi la monumentul anticomunism, un grup cu statui umane ciopârţite amintind de toţi martirii care au luptat pentru libertate şi s-au împotrivit unui sistem opresiv.

O călătorie cu funicularul, care funcţionează din 1890, costă 24 de coroane pentru adulţi şi 12 pentru copii. Biletul se scoate dintr-un aparat cu fise, aşa că aici ar fi bine să aveţi bani schimbaţi. Cei 300 de metri deasupra nivelului mării cât are dealul  Petrin au fost parcurşi rapid de catre funicular in timp ce noi ne-am bucurat de păduri şi livezi cu copaci înfloriţi. In secolul XV, zona a fost o vie, iar in 1825 a devenit parc public. Zona unde se afla Observatorul Stefanic merită vizitată mai ales vara şi toamna când e plină cu trandafiri coloraţi.

Coborând de la observator, am găsit Labirintul cu oglinzi. Pentru 50 de coroane cât costă biletul, ne-am amuzat de modul in care ni se distorsiona corpul atunci cand ne uitam in ciudatele oglinzi. Mie mi-a placut cea care lungea corpul, dar erau altele care te faceau sa pari ca gnomii din filmul Hobitul, altele din care ieseai un pasari lati lungila sau altele care iti lungeau foarte tare capul.

La ieşirea din labirint am admirat biserica Sfântului Laurenţiu reconstruită în stil baroc în secolul XVIII,  pe locul unui fost altar păgân din secolul X.

Sunt 299 de trepte până în vârful Turnului de observatie sau Eeiffelovka cum ii mai spun praghezii, pentru ca acest turn a fost proiectat dupa Turnul Effel din Paris. Din fericire există şi un lift care ne-a dus în cel mai înalt punct de unde poate fi văzută Praga. Biletul costă 100 de coroane.

Am mers spre Mănăstirea Strahov pe aleea de pe deal, bucurându-ne de soarele blând de primăvară care scălda livezile cu pomi albi ca mireasele. Mănăstirea Strahov a fost fondată în 1140, iar biblioteca sa găzduieşte cele mai vechi cărţi. Există însă şi camere pentru călugări reunite în vechea mănăstire. În 1783, Împăratul Iosif al II-lea a desfiinţat multe mănăstiri, dar pe aceasta a lăsat-o cu condiţia ca ea să devină un centru de cercetare şi prezervare a hârtiei cărţilor vechi.

Tavanul sălii teologice a mănăstirii seamănă perfect cu tavanul bisericii, garnisit cu fresce deosebite. Basilica Maicii Domnului a fost reconstruită în stil gotic după incendiul care a devastat-o în anul 1258. Pe la 1400 a fost iar victima vandalizării, când armatele husite şi-au demonstrat astfel opoziţia faţă de biserica catolică. Refacerea sa a fost realizată de data asta în stil renascentist, pentru ca în 1742, după ce a fost distrusă iar, să redevină barocă. Basilica era închisă când am ajuns noi, dar chiar şi aşa am putut admira prin grilajul de fier cele 12 fresce însfăţişându-l pe Sfântul Norbert, fondatorul ordinului călugărilor care s-au aşezat prima dată aici. Nu am intrat nici în Berăria fondată în 1628 de stareţul Questenberg şi redeschisă abia în anul 2000 după ce o lungă perioadă a fost doar depozit al mănăstirii, pentru că ne grăbeam să mâncăm undeva pe lângă castel.

La câteva sute de metri de mănăstirea Strahov am găsit o minunţie arhitectonică-ansamblul monahal Loretto, loc de pelerinaj construit în 1626 după un proiect al arhitectului Italian Giovani Batista Orsi. Loretto din Praga a fost făcută după modelul Santei Casa din Loreto din Italia. Faţada în stil baroc cu statui superbe i-a fost adăugată 100 de ani mai târziu. Aici se găseşte un tezaur deosebit, cea mai valoroasă dintre piese fiind Soarele din Praga, decorat cu 6.222 de diamante. La intrarea principală este un turn în stil baroc în care sunt 27 de clopote rămase printre ultimele autentice din acele timpuri. Vis-a-vis se află Palatul Cernin care adăposteşte acum ministerul de externe al Cehiei.

De câte ori am fost la Praga, nu am reuşit să ajungem în cartierul evreiesc să admirăm, dacă nu vestitul cimitir, clădirile frumoase ale bogaţilor rezidenţi şi sinagogele. Nici de data asta nu am avut prea mult noroc, pentru că ne-am dus spre seară când atât cimitirul cât şi lăcaşurile de cult erau închise. Cea mai veche lespede din cimitir este din 1439, iar ultima din 1787. Ca peste tot în Europa, şi evreii din Praga au avut o soartă sumbră, fiind supuşi persecuţiei încă de la venirea lor în oraş, în secolul 10. De-a lungul timpului printre perioade de discriminare, evreii s-au bucurat şi de perioade liniştite, ca cea din timpul lui Iosif al II lea sau  cea dintre cele două războaie mondiale. În 1938, însă, Hitler a invadat Cehoslovacia şi până la sfârşitul războiului, 80.000 de evrei de aici au murit în Holocaust.

La doi paşi de cartierul evreiesc se află Rudolfinum, casa artiştilor care găzduieşte multe expoziţii temporare de artă contemporană.

Oraşul nou nu este chiar nou, ci o îmbinare de construcţii vechi cu unele făcute în epoca comunistă. Aici se află Turnul Pulberăriei, de lângă staţia de metrou Namesti republiki. În secolul XV, regele Vladislav al II-lea a ridicat acest turn la poarta estica a orasului, langa curtea regala. Folosit in secolul XVII pentru a depozita praful de pusca, in 1757 turnul a avut de suferit de pe urma atacurilor prusace. Faţada neogotica a fost facuta in 1876.

Din cu totul altă poveste este Casa municipală, o cladire in stil art nouveau, legată de turn. Deasupra intrarii principale veti vedea mozaicul lui Karell Spillar intitulat Omagiu Pragăi. In 1918, aici a fost declarată Cehoslovacia stat independent. La parter sunt cafenele, restaurante, sali de expozitie, magazine, iar la etaj sediul orchestrei simfonice din Praga. Înainte de a ajunge iar în piaţa oraşului vechi am descoperit frumoasa biserică Sfântul Iacob despre care am citit că este cunoscută pentru legenda braţului mumificat de deasupra uşii. Legenda spune că un hoţ a încercat să fure podoabele de pe statuia Fecioarei Maria aflată aici, dar Maica Domnului l-a prins de mână. Măcelarii au fost nevoiţi să-i taie braţul pentru a-l elibera. Fantoma hoţului ar bântui şi acum biserica Sfântul Iacob plângând după braţul care se află pe peretele interior. Ceea ce are faima de a fi cel mai sinistru lăcaş de cult din Praga ne-a impresionat prin interiorul gotic şi baroc, dar şik prin exteriorul decorat deosebit cu multe statui.

In oraşul nou am admirat Piaţa Wenceslas cu numeroase magazine moderne, aflate la parterul unor clădiri vechi şi frumoase sau noi, aflate într-o totală nepotrivire cu cele din jurul lor. Clădirea Muzeului Naţional este elementul cheie al acestei pieţe, în faţa căreia se află statuia Sfântului Wenceslas o sculptură făcută în 1912, care a rămas un punct de întâlnire obişnuit pentru praghezi.

În Piaţa Wenceslas este, de fapt, doar una dintre clădirile Muzeului Naţional, dar cu siguranţă cea mai mare şi mai frumoasă şi care adăposteşte Muzeul de istorie naturală. Facută în stil neorenascentist, între 1885 şi 1891, clădirea a fost bombardată în 1968 de către trupele tratatului de la Varşovia care au crezut că este Parlamentul Cehoslovaciei. Deşi era parte a tratatului, România nu a participat la agresiunile împotriva Cehoslovaciei. Biletul de intrare este 100 de coroane care merită din plin atât pentru exponate cât mai ales pentru interioarele deosebite. Scările de la intrare sunt superbe şi la fel statuile marilor cehi. Am admirat pentru aproape două ore săli cu roci viu colorate, bucăţi de meteoriţi, cu reconstituiri ale primelor animale care au populat pământul, schelete de mamifere, dar şi cu animale împăiate încă existente. Ne-a plăcut foarte mult colecţia cu exponate despre istoria Boemiei, moraviei şi Slovaciei printre care se afla şi o caleaşcă imperială ca din poveştile cu prinţese.

Aproape de piaţa Wenceslas este şi Muzeul Iluziilor Fantastice, la primul etaj al unui centru comercial. Merită să plătiţi cele 250 de coroane pentru a vă distra copios în turul acestui muzeu din care veţi avea cele mai tari poze. Este uimitor cum graţie unor decoruri atent realizate poţi fi vrăjitoare care se plimbă pe mătură, magician care se poate uita râzând la propriile picioare aflate lângă el, uriaş sau pitic la o distanţă de doar doi paşi în aceeaşi încăpere. Am răsturnat tablouri din care părea că o să curgă toată marea peste noi, ne-am pus capetele în fructiere şi am devenit obuze umane, bucurându-ne ca nişte copii pentru că în acest muzeu nu este loc de penibil, ci doar de foarte multă imaginaţie şi chef de distracţie. Am stat aici mai bine de o oră şi nu am văzut pe îndelete tot ce avea de arătat muzeul pentru că ne tot întâlneam cu vizitatori pitici cărora le-am lăsat întâietate la toate experimentele buclucaşe bucurându-ne şi noi de bucuria lor.

Pe malul Vltavei ne-am pozat în faţa Casei dansatoare, o clădire futuristă care are două turnuri contorsionate în asa fel incât te duce cu gândul la o pereche care dansează. Atunci când a fost construită, între 1992 şi 1996, nu prea a fost pe placul localnicilor pentru că nu se încadra între clădirile din zonă, dar după ce a devenit o atracţie turistică, aceştia s-au mai îmbunat. Doar restaurantul de la etajul 7 se poate vizita, restul fiind spaţiu destinat birourilor unor firme.

Ce am mâncat în Praga

Indiferent cât de frumos este totul în jur, la un moment dat foamea îşi face simţită prezenţa sau în cazul nostru pofta de bun. Mâncarea este senzatională la Praga. Aromată, cu multe sosuri fine, mâncarea cehă este oricum, dar nu dietetică. Carnea de porc şi de vită este omiprezentă în orice meniu, fiind aşa de minunat gătită că nu ai cum să o refuzi. Nu am ratat gulaşul ceh, o tocană cu carne de vită, fără legume, uşor condimentată, care se serveşte tradiţional cu knedliky, găluşte care ţin loc de pâine şi pe care cehii le servesc şi ca desert, umplute cu gemuri din fructe. Supele sunt de obicei foarte bune, dar sunt servite în nişte boluri atât de mici, incât din două abia dacă intelegi ceva. Excelentă este supa de usturoi care se serveşte de obicei cu crutoane. Pe un prânz dădeam aproximativ 100 de lei de persoană cu supă şi fel de bază plus bere sau suc.

Foarte bună este si mancare pe care o iei de la colţul străzii sau din târgurile pe care le-am găsit peste tot, fiind sărbătoare. Cârnăciori, frigărui, ciolan de porc cu varză călită sau diverse salate, din care nu lipsesc cartofii, toate sunt foarte bune la gust şi la preţuri mai mici decat masa luată în restaurant. Cred ca nu mai are rost să vă spun de bere, excelentă in orice sezon. Preţul acesteia diferă de locul în care o cumpăraţi, de marcă şi de cantitate.

Ceva dulce si savuros de mâncat la plimbare este trdelnik -colacul unguresc pe care l-ati intalnit si la noi si pe care il veti găsi la preţul de 80 de coroane bucata, frumos impodobit cu scortisoara si nuca sau cu îngheţată în mijloc.

 

Cadouri şi amintiri din Praga

Nu părăsiti Praga fără să cumpăraţi suvenire pentru cei dragi. Cehii se mândresc cu Sticla de Boemhia din care fac tot felul de obiecte deocartive, de la seturi de pahare, la vaze, bibelouri, farfurii, dar si cu bijuteriile făcute din granat. Acestea insa nu sunt cele mai ieftine cadouri, dar merita sa le cumparati daca vreti sa impresionati pe cel caruia ii faceti darul.  Foarte cautate erau papusile gen Matroska ruseasca, dar cele din Cehia, pe langa faptul ca erau desenate superb, spuneau o poveste în imagini.

Pentru copii şi colecţionari puteti cumpara soldăţei medievali din plumb sau răşină la preţuri cuprinse între 50-150 de coroane.

Nu uitaţi de ciocolată, foarte buna si ea, de turtă dulce deosebit pictata si ambalata si bineinteles de bere. Mult mai ieftine sunt suvenirele din targurile deschise in piete. Aici am găsit totul la pret mai bun-vederi, căni, magneti de frigider, obiecte din lemn toate cu însemnele orasului, cutii metalice cu vederi din Praga pline cu ciocolata la preturi cuprinse intre 50 si 150 de coroane, in functie de dimensiune.

Înainte să plecăm din Praga am ştiut că vom reveni ca într-un loc drag, de care nu ne vom sătura pentru că de fiecare dată am descoperit noi şi noi atracţii, iar cele vechi ni s-au dezvăluit mereu în altă lumină de care ne-am bucurat cu recunoştinţă. În plus, Praga este înconjurată de castele superbe pe care le-am văzut în ghid şi care sunt încă un motiv să revenim.