Global site tag (gtag.js) - Google Analytics -->

Video reportaj: Ce am văzut în cinci zile în Cracovia şi împrejurimi!

2 ianuarie 2023
Share:
img-20220801-150628-jpg-1672653839.jpg

În urmă cu câţiva ani am mers câteva zile la Varşovia, capitala Poloniei. Ne-am bucurat să vedem un oraş în care noul se îmbină cu vechiul, dar nu atât de vechi având în vedere că Varşovia a fost rasă de pe faţa pământului de mai multe ori în timpul celui de-al doilea război mondial. Oamenii harnici au reconstruit totul de la zero şi chiar dacă multe dintre clădirile de acolo sunt doar replici ale celor bombardate, nouă ne-au plăcut foarte mult şi ne-am propus să revenim. Atât că atunci când ne-am apucat să povestim, mulţi ne-au zis că şi mai frumos este la Cracovia, unul dintre cele mai vechi oraşe ale Poloniei care a fost pentru mai bine de 500 de ani capitala ţării.

Aşa că la începutul lui august 2022 ne-am urcat în maşină şi am pornit spre Cracovia. Am preferat să nu ne grăbim şi am împărţit drumul în două. Am dormit prima seară la Oradea şi a doua zi am plecat spre Cracovia traversând două ore pe autostradă Ungaria şi pe urmă Slovacia, pe drumuri europene, dar bune, cu peisaje superbe. De la graniţa cu Slovacia, am mai mers vreo două ore până la Cracovia urmând un drum pe care nu ne-am plictisit pentru că de o parte şi de alta am văzut pajişti verzi, case frumoase foarte îngrijite, castele în vârf de stâncă, lacuri şi râuri, astfel încât cele 6 ore de la graniţă până la destinaţie ni s-au părut mult mai puţine. Între aceste ţări nu sunt puncte de frontieră ca la noi, graniţa fiind marcată ca judeţele din România printr-un indicator.

https://www.youtube.com/watch?v=uaIK50_jmzs

Ne-am cazat într-un hotel de 3 stele, cu parcare gratuită, situat la 10 minute de mers cu tramvaiul de centrul oraşului. Pentru cinci nopţi de cazare într-o cameră dublă, cu mic dejun bun şi îndestulător, am dat 200 de euro. Cum diferenţa între zlotul polonez şi leu este foarte mică, nu am mai stat să calculăm preţuri, dar ne-am dat seama foarte repede că viaţa în Polonia este ceva mai ieftină decât în România, chiar dacă am mers într-un oraş turistic unde ne aşteptam să găsim preţuri măcar ca la Bucureşti de mari. Şi carburantul auto era mai ieftin cu câţiva bani decât în benzinăriile noastre, cum de altfel era şi în Slovacia. Cât despre mâncare, ca să vă faceţi o impresie un fel principal era între 25 şi 50 de zloţi, în funcţie de carnea pe care o alegeai. Ceva mai scumpă era carnea de vită aregntiniană, undeva la 70 de zloţi, deci mai ieftină decât în resturantele noastre deşi am servit-o în piaţa centrală din Cracovia, la o terasă elegantă. Polonezii au investit mult în cultură, dar chiar şi aşa intrările în muzeele lor sunt mai ieftine decât la noi tocmai pentru ca toată lumea să aibă acces. Mai mult, pentru presă, peste tot a fost intrarea gratuită, ceea ce face ca reportajul nostru să fie cât mai cuprinzător. Mulţumim şi pe această cale tuturor reprezentanţilor muzeelor pe care le-am vitzitat. 

Citeste şi Video si foto-Varșovia, o destinație frumoasă, la prețuri românești

Recomand site-ul visit Krakow pentru multe informaţii importante despre obiectivele turistice. 

Oraş medieval, Cracovia ne-a încântat la tot pasul prin măreţia bisericilor, aerul cinematic al cartierului evreiesc, frumuseţea clădirilor şi verdele parcurilor. În multe zile am luat-o la pas de la hotel şi până în centru şi ne-am pierdut pe străduţe ajugând ba pe malul Vistulei, traversând poduri spectaculoase, ba în pieţe liniştite cu aer academic, pline de terase romantice pe lângă ziduri vechi. Cinci zile nu sunt suficiente să vezi tot ce are Cracovia de arătat, dar ne-am străduit să acoperim cât mai mult cu ajutorul tramvaielor. Transportul în comun era foarte bine pus la punct, iar tramvaiele ajungeau în staţii fix la momentele care erau indicate de panourile electronice. 20 de minute de mers cu tramvaiul costă 4 zloţi. Adică în interiorul acestui timp puteai să cobori şi să urci dintr-un traseu în altul.

O variantă ar mai fi şi tuk-tuk, dar merge mai mult pentru oameni comozi, în vârstă sau cu diverse afecţiuni pentru că nu văd alte motive să vrei să te urci într-un trenuleţ cu ghid şi să vezi din el toate acele minunăţii. Apropos de ghid, sunt mulţi tineri care ştiu engleză şi care se oferă să vă fie ghizi. Noi nu am apelat la ei, dar am observat cât de frumos explicau în biserici sau pe străzi turiştilor care le cereau serviciile.

Castelul Wawel, de la legenda dragonului până la epoca modernă

Primul obiectiv de pe lista noastră a fost castelul Wawel, situat pe dealul cu acelaşi nume. De fapt, de aici pleacă legenda Cracoviei şi însuşi numele său. Legendele medievale timpurii povestesc despre un dragon înfricoșător care trăia într-o peșteră de sub Dealul Wawel, despre Prințul Krak, ucigașul de dragoni, și despre fiica sa Wanda, care s-a înecat în Vistula mai degrabă decât să se căsătorească cu un cavaler german. De altfel, peştera chiar există sub o aripă a castelului şi chiar dacă se coboară multe trepte în spirală până la ea, copiii din oraş îşi pot face o idee despre cum arată o grotă în care a stat sau nu un dragon care şi-a găsit sfârşitul în Vistula, după ce Krakus l-a păcălit să înghită o oaie plină cu sulf. Dragonul nu şi-a putut potoli arsurile cu toată apa râului în care până la urmă s-a înecat. Oamenii s-au bucurat că au scăpat de cel ce le mânca animalele şi câte o fecioară pe an şi l-au făcut prinţ pe Krakus, înfăţişat peste tot călare pe cal, îmbrăcat ca un cazac. Dragonul a rămas un simbol al Cracoviei şi nu poţi pleca de acolo fără ceva care să aibă legătură cu bestia.

Pentru a evita cozile care se formează la casele de bilete ale castelului, recomandăm să cumpăraţi on-line şi astfel săriţi peste rând. Noi am avut totuşi noroc pentru că am mers dimineaţă în jur de orea 10 la castel şi încă nu era coada care se formează mai târziu. De la casă am primit biletele gratuite pentru presă şi care ne-au permis accesul în toate secţiunile care se vizitau. Având în vedere că intrarea în fiecare secţiune era programată pe ore, am avut timp suficient să admirăm şi să ne informăm despre fiecare încăpere. Sunt preţuri diferite pentru fiecare secţiune şi dacă aş recomanda să vedeţi ceva neapărat acele secţiuni ar fi următoarele: Camerele de stat, apartamentele private regale, tezaurul coroanei, grota dragonului şi armurăria, dacă sunteţi pasionaţi de arme şi armuri. Ne-am luat o zi pentru a vizita castelul, pentru că venisem luni, când mule secţiuni sunt închise şi am văzut doar exteriorul castelului, grădina şi biserica din curtea acestuia, locul în care îşi dorm somnul de veci regii Poloniei.

Istoria castelului începe la jumătate secolului XI, dar ceea ce vedem astăzi este mai degrabă produsul construcţiilor din secolul al  XIV-lea, când castelul a fost extins considerabil de regele Ladislau I cel Scurt (r. 1306–1333) și fiul său Cazimir al III-lea cel Mare (r. 1333–1370), care au construit o reședință gotică impunătoare formată din mai multe clădiri grupate în jurul unei curţi în partea de est a dealului. În timpul domniei lui Ladislaus al II-lea Jagiello (r. 1386–1434), la începutul secolului al XIV-lea, castelului i-a fost adăugat un pavilion gotic, numit Turnul Danez. După anul 1504, castelul s-a transformat într-o reşedinţă renascentistă cu ajutorul unor arhitecţi germani şi italieni renumiţi la acea vreme.  În secolul al XVI-lea, castelul a fost locul principal al sesiunilor atât ale sejmului (camera inferioară a parlamentului) cât și ale senatului (camera superioară).

La primul etaj al palatului se află camerele private ale regelui și reginei, precum și camerele folosite de curteni, care erau adesea transformate în locuințe pentru oaspeți.  În această parte a palatului au supraviețuit grinzile originale renascentiste și tavanele casetate din lemn datând din 1524–1526, la fel ca în alte două camere, frize din anii 1530. Ferestrele și arcadele din piatră, sculptate în atelierul maestrului Benedict în anii 1520, sunt un amestec de elemente gotice și renascentiste. Mobilierul renascentist este completat de tapiseriile din Bruxelles  comandate pentru Castelul Wawel de Sigismund II Augustus și de picturi italiene foarte frumoase de secol XV-XVI. De departe se distinge apartamentul regelui Sigismund I cel Bătrân cu patul cu baldachin englezesc si cu un birou bogat ornamentat în stuc din anii 1600. Tavanul renascentist din lemn de zadă, două arcade cu trăsături gotice și renascentiste și hornul datează din secolul al XVI-lea, când camera era folosită ca dormitor regal. Soba cu țiglă deosebit de frumoasă datează din secolul al XVIII-lea şi provine din castelul Wiśniowiec (acum Vyshnivets, Ucraina). Din 1927 până în 1939,  o altă cameră a fost ocupată de apartamentul privat al președintelui Republicii Polone , Ignacy Mościcki. Aici se văd elemente moderne, cum este şi telefonul de pe noptieră, veioze, mobilierul, dar şi baia, cu cadă, chiuvete şi toaletă.

În aceeaşi zonă a castelului, dar la etajul 2, sunt camerele de stat. Acestea sunt foarte mari şi încă de la început au fost folosite pentru diverse ceremonii de la şedinţe ale senatului, audienţe regale şi până la baluri şi ceremonii de nuntă. În 1595 aici a fost un incendiu distrugător, iar elementele renascentiste din perioada Jagielo au fost înlocuite cu unele baroce pentru regele Sigismund al III-lea.

În sala turnirului, denumită aşa după subiectul frizei de pe pereţi, aveau loc sesiunile consiliului regal. Soba de teracotă din secolul 18 a fost adusă de la alt castel la începutul anilor 1900. Camera nu e bogată în mobilier, dar tavanul şi soba îi dau o strălucire aparte. Sala Trimişilor a găzduit şedinţe ale consiliului, dar a fost şi sală de judecată sau sala tronuluio în care regele primea în audienţă supuşii. În a doua jumătate a secolului XVI funcţiona şi ca sală de bal. În această sală a fost încoronat ca rege al Poloniei, Henric de Valois, ulterior Henric al III-lea al franţei şi a avut loc nunta regelui Sigismund al III-lea. Este cunoscută și sub denumirea de Sala Capetelor, deoarece tavanul casetat este împodobit cu 30 de capete sculptate, singurele care au supravieţuit din cele 193 montate iniţial. Acestea au fost realizate în jurul anului 1540 de maeștrii din Breslau -Sebastian Tauerbach și Hans sculptorul în lemn. Friza datează din aceeași perioadă şi ilustrează Istoria omenirii conform unui text atribuit lui Cebes din Teba. Camera Păsărilor a fost în secolul XVI o sală a tronului, după cum sugerează şi jilţul domnesc aşezat central, dar şi o pictură în care este înfăţişată familia regală la audienţă. A fost refăcută după incendiul din 1595 şi pe la 1600, mai multe păsări metalice atârnau din tavan, de unde şi numele camerei. Acestea nu au fost salvate, dar friza care încercuieşte camera are mai multe păsări pictate. Pictura din tavan a fost realizată în 1929, originala fiind distrusă de incendiu. Am intrat în Camera Vulturului, mai întunecată, dar totuşi foarte frumoasă şi ea. În secolul al XVI-lea a fost numită sala mare-stuba magna şi a avut rol de cameră de audienţă şi judecată. În timpul nunții regelui Sigismund I și Bona Sforza, a servit drept dormitor al regelui. După 1595, a primit un nou tavan cu un vultur sculptat magnific, dar care a fost distrus de incendiu în 1702. Tavanul actual este completat de pictura lui Leonard Pękalski din 1933–1934, înfățișând, printre altele, pe eroul naţional Józef Piłsudski comandând armata poloneză.

Tezaurul Coroanei şi armurăria sunt adăpstite de mai multe săli în care se află săbii, armuri, elemente de harnaşament ale cailor de luptă, pocale şi tipsii aurite folosite la servirea mesei, bijuterii din aur şi pietre preţioase ale casei regale. Elementul central este sabia “Szczerbiec,”, o sabie de încoronare de pe la 1300, care a fost trimisă spre păstrare în Canada după izbucnirea celui de-al doilea război mondial pentru a fi protejată de ruşi. Din Canada s-a întors în 1959. De altfel, tapiseriile flamande ale lui Sigismund al II-ea Augustus fuseseră furate de ruşi în secolul al XVIII-lea şi restituite abia în 1921 în urma Tratatului de la Riga. De asemenea, o mantie cusută cu aur şi argint pe mătase atrage imediat atenţia. Este cadoul regelui Franţei Ludovic al XIV-lea făcut regelui polonez Ioan al III-lea sobieski. În 1812 aceasta a fost furată de ruşi, dusă la Sankt Petersburg şi pe urmă la Ermitage. A fost restituită în 1928 şi de atunci se află în castelul Wawel.

Catedrala de la Castel este locul unde îşi dorm somnul de veci toţi regii şi oamenii importanţi ai Poloniei, dar şi centrul absolut al istoriei religioase a ţării. Biserica de astăzi este produsul a 800 de ani de construcţie, proiecte care fie au extins, fie au împodobit strcutura centrală, o biserică cu trei coroane făcută în stilul gotic.

Dincolo de minunăţia arhitecturală şi de aspectul renascentist din interior, ceea ce e cu adevărat important este că această catedrală este un simbol al unităţii şi identităţii religioase, dar şi al rezistenţei Poloniei care a fost greu încercată de-a lungul secolelor. Aflată sub patronajul sfintilor Stanislau şi Venceslau, catedrala are un interior elaborat, dar sobru, nuanţele de bej şi auriu fiind scoase în evidenţă de negrul pardoselei de marmură şi a unora dintre altare. Aproape de intrare se află sarcofagul regelui Vladislav al II-lea Jagiello, făcut din marmură roşie ungurească. Lângă altar au mormintele alţi doi regi: Vladislav I cel Scurt şi fiul său Cazimir al III-lea cel Mare. În bolţile de sub biserică se află mai multe sicrie ale fondatorilor statului polonez printre care regele Ian al III-lea Sobiesky. Tot aici sunt şi mai multe cripte, care conţin rămăşiţele omeneşti ale zece monarhi polonezi împreună cu soțiile și copiii. Cei mai mari eroi de război ai națiunii au fost onorați cu înmormântarea în bolțile Catedralei – prințul Jozef Poniatowski , Tadeusz Kosciuszko, mareșalul Jozef Pilsudski și generalul Wladyslaw Sikorski. În 2010, președintele Lech Kaczynski și soția sa Maria au fost îngropați în vestibulul criptei Mareșalului Pilsudski a Catedralei Wawel, ceea ce a creat discuţii controversate la acea vreme.

Am ajuns în piaţa centrală din Cracovia unde pe 40.000 de metri părtraţi se întind obiective turistice, dar şi terase, hoteluri şi magazine de tot felul. Piaţa vibrează la orice oră, dar seara devine cu adevărat aglomerată.

În partea de sud est se înalţă cea mai frumoasă biserică din Cracovia -Biserica Sfânta Maria. Cele două turnuri ale sale se văd de departe şi dacă la exterior pare a fi încă o o biserică medievală bine păstrată, interiorul este uimitor. Piatra de temelie a bisericii sfânta Maria este atestată în 1222, dar ceea ce vedeam astăzi, bazilica din cărămidă roşie este o reconstrucţie din secolul al XIV-lea, necesară după atacurile mongole din 1259. Legenda spune că turnurile ilegale ca mărime ar avea la bază gelozia dintre cei doi arhitecţi fraţi care s-au ocupat fiecare de alt turn. Cel care a făcut turnul mai înalt a fost ucis de celălalt şi după ce şi-a dat seama ce a făcut, el însuşi s-a aruncat din turnul şi a murit. În realitate, tehnicile de arhitectură ale vremurilor dictau moda turnurilor ilegale, biserica gotică Sfânta Maria din Tyn, din Praga, arătând la fel. Mărturisesc că tavanul de un albastru superb, cu stele aurii, altarul bogat şi fiecare capelă în parte, sunt toate atât de frumoase încât te simţi copleşit şi norocos că ţi-a fost dat să vezi o asemenea minune.

Arcadele gotice scot şi mai bine în evidenţă întregul. Altarul sculptat în lemn a fost făcut în secolul al XII lea de sculptorul german Veit Stoss care şi-a terminat lucrarea abia în 1489. Cele 12 panouri suflate cu aur reprezintă viaţa Fecioarei Maria. În centru se află imaginea celor 12 apostoli care asistă la înălţarea Fecioarei la ceruri, după moarte. Vitraliile colorate sporesc şi mai mult imaginea de basm a interiorului. Parcă fiecare centimetru a fost folosit cu mare grijă şi chiar dacă biserica este foarte colorată şi nu ştii la ce să te uiţi mai întâi, întregul este cu adevărat senzaţional. Intrarea costă 15 zloţi de persoană, o sumă infimă având în vedere frumuseţea ce se arată vizitatorului din fiecare colţişor.

Vis-a-vis de bazilică se află Sala pânzelor sau a steagurilor-Sukiennice, vechi centru comercial în Europa de Est. Astăzi, sala găzduiește tarabele artizanilor locali care vând obiecte hand made din lemn traforat, bijuterii din chihlimbar in mai multe nuanţe, piatră extrasă chiar din Polonia, costume tradiţionale, ceramică, sticlărie şi nelipsiţii dragoni de la Wavel. Pe toate laturile sale sunt restaurante cu terase care servesc mânare bună la preţuri decente şi bineînţeles, bere locală sau din import. Am luat masa la terasa cu vedere spre turnul vechi al primăriei şi ne-am bucurat trei seri la rând de feluri care mai de care mai delicioase. Vă recomandăm să cumpăraţi de aici suvenire că sunt la preţuri avantajoase şi mai mici sau cel puţin la fel ca cele de pe strada principală şi să mâncaţi măcar o dată la terasa pomenită de noi. 

Turnul Primăriei, este singurul fragment rămas din vechea primărie din secolul al XIII-lea din Cracovia.  Înclinat la aproape o jumătate de metru spre est, turnul este deschis vizitatorilor şi oferă o panoramă superbă asupra Pieței Principale. Tot aici este şi o expoziție de fotografie permanentă care detaliază istoria modernă a Rynek Główny, cum se numeşte piaţa în poloneză.

Locul de întâlnire al localnicilor este uriașa statuie de bronz a lui Adam Mickiewicz, un mare poet polonez. De aici puteţi pleca cu ghizi locali în diverse tururi. 

De la Biserica Sfânta Maria am mers pe strada Florianska, o arteră foarte importantă, mereu plină de viaţă. Clădiri superbe au pe de o parte şi de alta a străzii magazine cu tot felul de lucruri frumoase. Strada petruită a fost denumită aşa după numele unuia dintre cei mai venerați sfinți ai Poloniei, Sf. Florian, și face parte din Drumul Regal, care merge de la biserica Sf. Florian din Piața Matejko şi până la poalele dealului Wawel. În Cracovia medievală era traseul procesiunii pentru regi şi regine şi toată aristocraţia poloneză. La capătul ei am descoperit poarta sfântul Florian, una dintre cele 8 căi de intrare în oraş, un loc deosebit nu numai prin faptul că este cea mai bine conservată dintre porţi, dar şi prin numărul mare de artişti care colorează zona.  Acustica tunelului este perfectă pentru muzicienii oraşului, iar zidurile sunt perfecte pentru expunerea picturilor.Turnul său dateaza din secolul XIII. Spre sfârşitul secolului XV a fost construit Barbicanul  pentru a proteja intrarea principală a Cracoviei. Acest bastion care a rămas parcă neatins de veacuri e legat de strada Florianska printr-un pod mobil. Construit în stil gotic, Barbicanul este acoperit de șapte turnulețe și include 130 de puncte defensive folosite de arcași și pușcași. Urmând Calea Regilor înspre castelul Wavel am descoperit frumoasa biserică a Sfinţilor Petru şi Pavel, primul lăcaş de cult construit în stil baroc în Cracovia. Timp de câţiva ani, pe la 1800, biserica a fost ortodoxă, dar în zilele noastre aceasta este catolică. Cei 12 apostoli de pe gardul din faţă nu sunt statuile originale, ci nişte replici, cele vechi fiind distruse în timp de ploile acide.

Biserica sfintelor Katerina şi Margareta în care există şi un altar închinat sfintei Rita este şi ea foarte frumoasă. Legenda spune că această biserică a fost construită foarte aproape de locul în care a ieşit la suprafaţă din Vistula, trupul unui preot care îl avertizase pe Cazimir cel Mare să înceteze cu relaţiile extraconjugale. Regele s-a enervat atât de tare încţât l-ar fi omorât pe preot. Pentru a fi iertat de Papă, regele a ridicat mai multe biserici printre care şi aceasta. Ordinul Augustinian s-a ocupat de biserică încă de la început şi o are încă în custodie. Nu a fost niciodată terminată şi a avut ghinionul de a trece prin cutremure, inundaţii şi incendii. Membrii congregației care vizitează biserica în a 22-a zi a fiecărei luni sunt adesea văzuți purtând un trandafir pe care îl depun la altarul cu moaștele Sfintei Rita, patrona cazurilor fără speranță. Se spune că pentru Sfânta Rita, chiar şi iarna înfloreşte un trandafir în grădina Mănăstirii Călugărițelor Augustiniene din Cascia, aducând alinare bolii şi suferinţelor de tot felul. Aici se află mormântul renascentist târziu al lui Spytek Jordan, dar şi Fecioara Consolării, o pictură murală din secolul al XVI-lea, una dintre cele mai vechi imagini miraculoase ale Sfintei Fecioare din Polonia .

O altă biserică superbă, deşi mai nouă, este Sfântul Joseph, care  a fost construită între 1905 și 1909 și proiectată în stil neogotic pe partea dreaptă a râului Vistula. Aflată în cartierul Podgorze, biserica sfântului Iosif este o construcţie superbă atât la exterior, cât şi la interior. În afară de altarul principal, mai există alte cinci.

Cartierul evreiesc din Cracovia

În plimbarea noastră în Cracovia am ajuns şi în cartierul Kazimierz, ridicat ca o localitate pe o insulă a râului Vistula de către regele Cazimir al III-lea, în 1335. Peste 100 de ani, va deveni cartierul evreiesc după ce evreii au fost alungaţi din Cracovia. Este şi momentul în care zona începe să se dezvolte până când în al doilea război mondial evreii sunt vânaţi, iar cartierul se transformă într-un ghetou, secvenţe din viaţa aici fiind bine reprezentate în muzeul Fabrica de aluminiu al lui Oscar Schindler.

În zilele noastre, piaţa Novy este un loc plin de viaţă cu chioşcurile sale cu mâncare stradală înconjurată de terase şi restaurante. Ne-am bucurat să prindem şi un târg cu vechituri care a colorat şi mai mult piaţa veche.

Cartierul evreiesc a fost folosit de Steven Spielberg atunci când a filmat în Cracovia mult premiata sa peliculă Lista lui Schindler.

Nu văzusem filmul atunci când am ajuns la Fabrica de aluminiu a germanului Oscar Schindler, un om pus pe îmbogăţire pe timpul războiului care sfârşeşte prin a salva 1.200 de evrei de la moarte sigură din lagărele naziste. "Cine salvează o viață, salvează întreaga lume" este citatul din Talmud, care te întâmpină la intrare.

Ceea ce am crezut că este fabrica în sine, cu utilaje, e de fapt o expoziție extrasenzorială pe parcusul căreia vei sta tot timpul cu nodul în gât. In primele camere ești introdus în viața din Cracovia de dinainte de 1939. Mergi cu oamenii pe străzi, după care se aud sirenele războiului și primele mitraliere.

Locuitorii fug grăbiți spre gară și stai pe o bancă într-o sală de așteptare în timp ce le vezi freamătul și dorința de a scăpa. Ajungi la momentul ocupației și al închiderii evreilor în ghetouri. Și rand pe rand ești obligat sa vezi teroarea: celulele, camerele din ghetou unde trebuiau să se înghesuie mai multe familii în câţiva metri pătraţi, vagonetele din locurile de muncă forțată. Lumina a fost calibrată în aşa fel încât să simţi frica, calci pe pietriş în zona destinată muncii silnice şi parcă ţi se umplu nările de praf. Există și un cinematograf in care supraviețuitorii își spun povestea. Am rezistat la primii doi. Prea multa durere, încât mă miram cum de mai puteau oamenii aceia să o spună. Biroul lui Schindler, cu mobilier puţin, așa cum apare și în film, câteva oale de aluminiu puse ca într-un monument al omeniei şi al speranţei. La final dai de o cameră în care polonezii ascultau radio clandestin. Urmează perioada stalinistă care deşi părea salvatoare s-a dovedit a fi doar căderea din lac în puţ. La ieşire se află un perete plin cu fotografiile supravieţuitorilor, evreii lui Schindler.  

Mina de sare Wieliczka

Pe parcursul vizitei noastre în Cracovia ne-am rezervat două zile şi pentru atracţiile din jurul oraşului. Una dintre acestea este mina de sare Wieliczka, un obiectiv turistic aflat la 20 de km de Cracovia. Pentru a vizita frumoasele galerii e nevoie să cobori pe scări cam 6 etaje. Există şi lift care te urcă la suprafaţă şi în mod normal ar trebui să te poată şi cobori, dar când am fost noi ni s-a spus că nu funcţionează decât pentru urcare. Aşadar, dacă aveţi probleme de sănătate ale picioarelor, coloanei vertebrale, inimă, tensiune arterială, claustrofobie, o vizită aici nu este indicată.Mina a fost deschisă în secolul XIII şi de atunci produse sare în continuu, devenind  de altfel o sursă de bogăţie a zonei la acel moment. Vizitorii rămân suprinşi că la atâţia metri sub pământ există o catedrală, trei capele şi săli superb decorate cu candelabre care fac din acest loc un tărâm de basm. Mina a fost construită pe 9 nivele, 245 de km de galerii, având o adâncime de 327 de metri. Temperatura în adâncuri este de 14-16 grade Celsius.  

Pe vremea lui Cazimir al III-lea cel Mare veniturile din extracţia sării constituiau o treime din vistieria regală. Aceste venituri au ajutat la înfiinţarea Academiei din Cracovia, prima universitate din Polonia. Regele a emis Statutul Salinelor în 1368, ordonând vechile legi și tradiții miniere, care garantau dezvoltarea stabilă a Minei pentru deceniile următoare. În secolul XV, mina era vestită şi astfel a atras primii vizitatori. Cronicile spun că primul vizitator a fost Nicolaus Copernic, care a coborât în salină în 1493. De altfel, aici există o cameră care îi poartă numele astronomului.  Activitatea minei nu a avut de suferit nici în timpul ocupaţiei habsburgice după împărţirea poloniei din 1772. Austriecii au înţeles importanţa minei şi au dezvoltat şi mai mult zona turistică. Au apărut plimbările pe calea fretaă cu vagoane trase de cai sau cu barca pe lacul salin. Pe la 1868 aici puteau fi făcute spectacole cu orchestra minieră şi chiar şi focuri de artificii, vizitatorii fiind oameni bogaţi.  

Tot aproape de Cracovia este şi Parcul Natural Ojcowski, cel mai mic parc național al Poloniei, cu o suprafață totală de 2.145 ha. Pădurea acoperă 1.529 ha, inclusiv 251 ha din zona de conservare strictă. Aici se află peste 700 de peşteri, dar şi un peisaj superb cu canioane abrupte şi castele în cuib de vultur din care s-a păstrat foarte bine castelul renascentist Pieskova Skala, construit pe la 1315. 

Fortificaţiile urmau să protejeze drumul care leagă Cracovia și Silezia şi care duce de-a lungul văii Prądnik. O funcție similară a îndeplinit-o noul castel, construit pe locul actual de către Cazimir cel Mare în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Turnul de veghe regal a fost ridicat pe un promontoriu de stâncă și pe panta lui abruptă și era format dintr-o parte superioară și una inferioară. Castelul de sus, care nu mai există, era situat pe o stâncă inaccesibilă numită „Dorotka”. Acolo se afla cel mai înalt turn al castelului, care avea o funcție rezidențială în secolul al XV-lea. Pieskowa Skała a rămas în posesia regală până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Vladisalv Jagiello a dăruit acest castel familiei Szafraniec, unul dintre membrii acestei familii devenind secretarul regelui Sigismund cel Bătrân, dar şi ginere al acestuia. Detaliile renascentiste ale castelului au fost făcute mai târziu, de nepotul secretarului, care a adăugat grădini, iazuri şi parcuri de vânătoare. De la înfiinţarea sa, castelul a avut foarte mulţi proprietari şi a trecut prin multe transformări, dar şi incendii, devastări şi distrugeri. În 1950, castelul a fost preluat de Ministerul Culturii și Artei, de la ministerul Agriculturii.

În acel moment, au început lucrări de renovare temeinică. Au fost efectuate cercetări de arhitectură, în urma cărora au fost dezvăluite elemente de arhitectură și decorațiuni renascentiste, iar curtea cu arcade din secolul al XVI-lea și logia de observație au fost reconstruite. Dezvoltarea castelului a fost încredințată Colecției de Artă de Stat de la Wawel. Din cauza lipsei de conservare a interioarelor și a lipsei de informații despre aspectul lor, s-a luat decizia de a crea o expoziție în galerie pentru a expune unele dintre comorile Wawel. Galeria arată schimbările din arta europeană din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea şi cuprinde pe lângă mobilier deosebit de frumos, tablouri, tapiserii, obiecte de uz casnic, piese de vestimentaţie mai ales de femei din evul mediu şi până în zilele noastre. La parter este o expoziţie de pictură.

Ne-am plimbat şi pe la ruinele castelului Ojkow, construit tot în vârf de stâncă unde ne-am bucurat de natură şi de aer curat. I-am invidiat pe locuitorii din Cracovia care au atât de aproape de oraş un parc natural cu munte, peşteri, râuri şi multă istorie şi ne-am promis că vom reveni pentru a vedea cele peste 20 de castele aflate în acest parc şi măcar una dintre cele 700 de peşteri.

În cele cinci zile ale excursiei noastre în Cracovia am reuşit să vedem cele mai importante obiective turistice, dar sunt mult mai multe locuri care merită vizitate şi pe care le-am inclus într-o listă pentru data viitoare.