Global site tag (gtag.js) - Google Analytics -->

Reportaj video: Ce ne-a plăcut şi ce nu ne-a plăcut în vacanţa din Egipt!

25 februarie 2021
Share:
Reportaj video: Ce ne-a plăcut şi ce nu ne-a plăcut în vacanţa din Egipt!

Pe la 1800, după expediţia militară a generalului francez Napoleon Bonaparte, Egiptul a devenit una dintre cele mai importante destinaţii turistice pentru europenii cu dare de mână şi apoi pentru cei din America. Aceştia aveau să afle despre Egipt ceea ce geograful grec Herodot scria încă din antichitate: „Nicăieri nu sunt atât de multe lucruri minunate şi în lumea toată nu se mai găsesc aşa de multe lucruri de nespusă măreţie”.

Şi pentru că tot avea Egiptul aşa de multe lucruri minunate, aceşti cuceritori ai unei lumi fascinante au adunat tot ce au putut să ia şi şi-au împodobit oraşele şi palatele, astfel încât astăzi, înainte să ajungi în Egipt te vei întâlni cu această cultură a hieroglifelor şi faraonilor în marile muzee ale lumii care au „imprumutat” fără drept, ceea ce face parte din istoria poporului egiptean. Noi am văzut prima dată mumii şi sarcofage egiptene în Muzeul Vaticanului, după care am descoperit o colecţie impresionantă la Londra, la British Museum, dar vestigiile egiptene sunt peste tot, în toate muzeele lumii, parcă tocmai pentru a demonstra mulţimea acestora, aşa cum scria Herodot.

https://www.youtube.com/watch?v=w7M3jRsk7jA

Şi în zilele noastre, dată fiind moştenirea antică, economia Egiptului este bazată pe turism în principal şi pe agricultură, deşi doar 10% din suprafaţa acestei ţări este cultivabilă. Tocmai de aceea te-ai aştepta ca egiptenii să facă tot posibilul să atragă turişti în număr cât mai mare care să vină nu numai pentru a vedea vestigiile antice, dar şi pentru a se bucura de servicii turistice de înaltă calitate, având în vedere că ţara este călduroasă în majoritatea lunilor din an. De altfel, în lunile de vară iunie, iulie şi august, călătoriile în Egipt sunt de evitat, având în vedere că temperaturile depăşesc 40 de grade Celsius, dar la Luxor, cel mai însorit oraş din Egipt, puteţi găsi temperaturi de 40 de grade şi în aprilie.

Ce nu ne-a plăcut în vacanţa din Egipt

La începutul lunii februarie, noi am ales staţiunea sudică Hurghada pentru o vacanţă de o săptămână, departe de frigul din România şi  aproape de locuri încărcate de istorie antică. Am mers la o agenţie de turism care ne-a oferit un pachet complet cu zbor cu avion charter, cazare şi mâncare în sistem all inclusive la un hotel de cinci stele (agentia ni l-a vandut ca avand 4 stele) din Hurghada pentru 7 nopţi la preţul de 1.400 de euro pentru trei persoane. La aceşti bani s-au adăugat 900 de lei, pentru testele COVID pentru că Egiptul nu primeşte turişti în această perioadă decât cu un astfel de test negativ efectuat cu maxim 72 de ore înainte de plecare.

Recunosc că nu aveam aşteptări mari în ceea ce priveşte mâncarea pentru că nu rezonez cu multitudinea de condimente pe care le folosesc arabii în mâncăruri, aşa cum îmi aduceam aminte că am găsit în urmă cu mulţi ani în Tunisia. Am fost însă surprinsă neplăcut să constat că mâncarea era puţină şi slab diversificată, aproape raţionalizată. Şi asta la un hotel bine cotat, care face parte dintr-un lanţ hotelier cunoscut în Egipt. Dimineaţă, toată lumea făcea coadă la omletă cu legume, clătite şi goffre, pentru că brânza sau mezelurile, mai exact parizer de slabă calitate, erau porţionate cu grijă şi se dădeau doar la cerere. După ce mi-au fost puse în farfurie 3 cubuleţe de brânză de tip feta, de câte doi centrimetri fiecare, am refuzat să mai merg să cerşesc mâncare pe banii mei şi am mâncat în fiecare dimineaţă goffre pe care le puteam lua singură. De altfel, vitrinele frigorifice în care era ţinută mâncarea asta cu porţia aduce aminte de comunismul românesc în care bătea vântul prin alimentare. La prânz, m-am plictisit să adun fiecare fir de carne de pe nişte pui mici, mai mult oase decât carne. Vita era servită şuviţe subţiri în diverse tocăniţe cu legume, iar peştele se dădea cu porţia. Probabil că vegetarienii s-ar fi bucurat mult de mesele la acest hotel pentru că puteau găsi legume atât proaspete cât şi fierte sau pregătite la cuptor în fel şi chip, orez şi cartofi. Culmea, hotelul avea mai multe restaurante cu diverse specificuri, dar în fiecare se serveau câteva feluri de mâncare astfel încât abia dacă găseai ceva pe plac. Copiii au aşteptat în fiecare zi la paste sau pizza cu blatul necopt peste care erau puse resturi de la toate mesele.

 

Am pus acest incovenient pe seama faptului că ne aflam într-o perioadă în care turiştii nu dau buzna şi eram puţini în resort. Nu că acesta ar fi un motiv pentru servicii proaste, dar ar fi putut fi o explicaţie. Mi-a părut rău că nu am dat crezare comentariilor de pe site-urile de profil pentru acest hotel. Mulţi turişti, chiar egipteni, fuseseră dezamăgiţi de mâncare şi în alte luni ale anului, nu numai în ianuarie-februarie, dar cumva nota rămăsese tot mare, pentru că hotelul arată impresionant, camerele sunt frumoase şi spaţioase, iar salba de piscine care se întindea de la restaurante şi până la plajă este spectaculoasă atât ziua, cât şi noaptea. Am remarcat că în resort majoritatea angajaţilor erau bărbaţi. De fapt am văzut o singură femeie la restaurant, la bucătărie şi una pe plajă care îşi oferea serviciile de masaj şi cosmetică. Curăţenia în camere era făcută superficial, dar cameriştii intrau zilnic să îţi schimbe prosoapele urmărind mai degreabă bacşişul pe care îl lăsai pe noptieră decât curăţenia. În trei zile din şapte am găsit patul făcut, cât de cât. În excursia pe care am făcut-o la Luxor am vorbit şi cu alţi români cazaţi la alte resorturi care s-au plâns la fel ca noi şi de mâncare şi de curăţenie, aşa că nu aş putea recomanda o locaţie în care să găsiţi tot ce vă trebuie pentru un concediu satisfăcător. Din câte am auzit de la mai mulţi turişti ar fi o idee bună să vă programaţi vacanţa în Egipt de sărbători-Paşte, Crăciunul pe rit vechi, Anul Nou, atunci când vin mulţi turişti ruşi. De fapt pentru aceşti turişti, egiptenii se dau peste cap să aibă servicii bune, pentru că sunt principalii lor oaspeţi. 

Recomandăm să aveţi la voi dolari americani în bancnote de valoare mică pentru că veţi împărţi în stânga şi în dreapta ca să vă faceţi concediul acceptabil. Totodată, este bine să vă cumpăraţi din Egipt o cartelă pre plătită chiar din aeroport, pentru a avea internet peste tot, de bună calitate. 

Perioada cea mai bună pentru a vizita Egiptul este toamna, din septembrie până în decembrie şi primăvara din aprilie până la sfârşitul lui mai, când veţi găsi temperaturi potrivite pentru plajă şi baie în mare sau piscină. Acum maxima a fost de 27 de grade Celsius într-o singură zi, iar apa mării avea cam 22 de grade Celsius. După amiază la ora 16.00 deja se răcorea, iar la 17.30 apunea soarele şi temperatura scădea la 20 de grade. Aşadar nu am avut zile lungi de stat la soare aşa cum se întâmplă vara, dar am avut temperaturi bune pentru vizitat obiective turistice, fără ca soarele să ne ardă nemilos aşa cum se întâmplă vara.

Recomandăm  să vă luaţi de acasă eşarfe de bumbac şi ochelari de soare care vă vor fi de folos atât în vizitele la piramide, temple şi morminte, cât şi în safari sau alte excursii pentru a vă proteja de soare şi vântul care vă umple de nisip roşiatic. Acest nisip se aşează pe absolut orice şi egiptenii sunt aşa de obişnuiţi cu el că nu li se mai pare necesar să îl îndepărteze. Am găsit strat gros de ţărână pe cutii de medicamente într-o farmacie, dar şi în duty free în aeroport, pe parfumuri, de exemplu.

Alegeţi agenţii turistice locale!

Cred că cei mai mulţi turişti merg în Egipt pentru a vedea antichităţile de acolo şi mai puţin pentru plajă şi soare, aşa că găsirea unei agenţii locale cu preţuri convenabile şi ghizi competenţi este foarte importantă. Noi am avut noroc cu nişte prieteni care fuseseră de Anul Nou în Hurghada şi care descoperiseră agenţia unui egiptean care făcea excursii pentru români cu preţuri la jumătate faţă de celelalte agenţii, având şi un ghid vorbitor de limba română. Aşa că am apelat şi noi la serviciile lui Amir, pentru trei excursii: excursia la Luxor, cea pe mare pentru scufundări şi cea din deşert pentru safari cu ATV, buggy şi cămile. Dacă la agenţia cu care am plecat, excursia la Luxor era 95 de euro pentru adulţi şi 50 de euro pentru copil, aici am dat 55 de euro de persoană.

Aici găsiţi detalii şi contact pentru agenţia lui Amir. 

La ce să fii atent în Egipt!

Între Hurghada şi Luxor sunt 285 de km care se parcurg cam în patru ore şi jumătate din cauza multelor filtre ale poliţiei de pe drum. Ghidul ne-a explicat că Egiptul este o ţară sigură, dar când vezi atâta poliţie înarmată cu mitraliere pe fiecare drum şi când în fiecare autocar există o persoană înarmată pentru securitate, nu prea te simţi confortabil. Acest sentiment este menţinut şi de localnici care în încercarea disperată de a câştiga un ban în plus, recomandă turiştilor să viziteze oraşele însoţiţi de escorte. Aşa am păţit în oraşul Hurghada unde am ajuns cu taxiul, iar taximetristul ne-a lăsat la un magazin de suvenire unde proprietarul ne-a recomandat cu voce şoptită să îl luăm cu noi pe Ahmed, un munte de om, care ne-a dus în port, în piaţa de peşte şi la o moschee şi care ne-a trecut de mai multe ori străzile fără treceri de pietoni, oprind maşinile din care se auzeau claxoane furioase. Pentru serviciul său i-am dat 10 dolari şi am mai cumpărat nişte nimicuri şi de la intermediar. Evident, nu te obligă nimeni să dai bani în stânga şi în dreapta, dar dacă nu ştii de la început care e mersul pe acolo, vei dori să fii în siguranţă înainte de toate.

De altfel, păcăleala turiştilor alături de claxonat cred că sunt sporturi naţionale în Egipt. Ni s-a recomandat să nu intrăm în vorbă cu comercianţii care trăgeau de noi şi care îţi arătau un obiect ce ar fi costat chipurile, 1 dolar, ca pe urmă preţul să crească la 50 de dolari, odată ce ajungeai în magazinul său. Negocierile merg de la un preţ crescut de vreo trei ori decât valoarea obiectului şi evident preţul scade cu mult dacă veţi cumpăra mai multe produse. Este descurajant, însă, să vezi că până şi în mall, în unele magazine unde preţul este fix, comercianţii încearcă să îţi vândă cu mai mult. Am avut surpriza de a plăti cu cardul la o farmacie de lângă Luxor, 65 de lei pentru un pachet de serveţele umede oarecare, pentru că cel despre care credeam că e farmacist şi-a oprit cât a dorit el de pe card. În Oraşul Hurghada nu prea sunt multe lucruri de văzut, poate doar portul care arată total diferit de restul locului fiind curat şi elegant, înţesat cu iahturi scumpe, ca şi când ai intra printr-un portal magic în alt colţ al lumii. La doi paşi însă este piaţa de peşte, un loc mizerabil de unde localnicii se aprovizionează cu mâncare, deşi miroase îngrozitor şi nici condiţiile de depozitare a peştelui nu sunt satisfăcătoare.

Suvenire am cumpărat dintr-un mall de lângă hotel şi pentru produse ca ceai, cafea, fructe uscate şi chiar magneti de frigider am intrat intr-un hipermarket cu preturi fixe, plictisiţi fiind de insistenţa comercianţilor obişnuiţi.

Excursia la Luxor

Revenind la excursia de la Luxor, aceasta este foarte obositoare,  dar merită făcută. Ne-am trezit la ora 4 dimineaţă pentru că autocarul trebuia să ia turişti de la mai multe resorturi şi în jurul orei 6 ieşeam în sfârşit din Hurghada. Ne-am oprit pentru 15 minute undeva în desert unde erau toalete şi un magazin cu diverse, după care am plecat spre Luxor. Am ajuns la templul de aici în jurul orei 10.30 şi am vizitat complexul timp de o oră şi jumătate, insuficient pentru a descoperi tot ce este acolo de văzut şi de a te încărca cu toată energia unui loc în care vreme de sute de ani s-au construit temple şi s-au făcut ritualuri religioase.

În 1850, scriitorul francez Gustav Flaubert simţea la fel când consemna: Luxor este un loc unde poţi petrece foarte mult timp în care să te minunezi necontenit. De altfel, după ce povestirile sale despre aceste minunăţii au apărut în Franţa, după 1860, turiştii au luat cu asalt Luxorul.

Situată pe malul Nilului, Teba, aşa cum se numea în antichitate acest ţinut, avea o populaţie de aproape un milion de locuitori, ceea ce însemna suficientă forţă de muncă pentru a ridica templele lui Amun Ra, zeii vântului şi ai soarelui uniţi într-o singură zeitate locală. Vreme de 1.500 de ani, preoţii au făcut aici procesiuni religioase închinate lui Amun Ra, şi zeităţile Mut şi Konsu, reunite ulterior în zeul Amun Ra, dar şi faraonilor care se autoproclamaseră descendenţi direcţi ai zeilor. De altfel, se poate vedea această descendenţă reprezentată pe toate coloanele şi zidurile din temple sau morminte. Faraonii sunt reprezentaţi cu un cerc deasupra capului, simbolul soarelui, elementul primar al vieţii. Soarele a fost mai întâi Horus, pe urmă Ra şi mai apoi Amun Ra, înfăţişat şi ca Zeul Berbec. Amon apare în hieroglife ca o raţă cu un soare deasupra. Despre Marele scarabeu Kepri se credea ca e cel care aduce dimineaţa. Vechii egipteni credeau că bila de gunoi pe care o împinge acest gândac este soarele pe care îl ridică  pe cer şi de aceea, scarabeul este un semn al binelui, al norocului, al creaţiei. La Luxor, pe un soclu este un scarabeu despre care se credea că îndeplineşte dorinţele dacă îl înconjori de 7 ori. Noi nu am făcut asta, dar pe Kepri, l-am primit cadou sub formă de amulete sculptate în alabastru sau ipsos, de la comercianţi, care încercau în acest fel să te atragă în magazinul lor.

Templul Karnak din Luxor este opera regelui Amenhotep al III-lea, care în timpul lungii sale domnii între 1390 şi 1352 înainte de Christos, dezvoltarea Egiptului antic a ajuns la apogeu. Acest rege soare a construit pe malul celălalt al Nilului un alt templu, mult mai mare, dar din care au rămas doar două statui uriaşe care îl reprezintă, înalte de 18 metri, cioplite dintr-un singur bloc de piatră şi care sunt cunoscuţi drept coloşii lui Memnon. În mod surprinzător, în urma cutremurelor repetate şi inundaţiilor Nilului, templul, care era mai mare decât cel de la Luxor, a dispărut, dar au rămas cele două statui. În comparaţie, templul Luxor s-a păstrat într-o stare excelentă pentru că a fost acoperit cu nisip şi pentru că în jurul său a fost construită localitatea. Am intrat în templu pe o alee a sfincsilor cu cap de berbec şi corp de leu, întruchiparea lui Amun Ra, care au în faţă jos, câte o statuetă reprezentându-l pe Ramses al II-lea, cel de-al doilea faraon mare constructor al Egiptului. În ochii privitorului, asta trebuia să simbolizeze faptul că faraonul este fiul zeului, el însuşi devenit zeu.

Cercetătorii au descoperit că în antichitate, această alee se întindea pe 3 km. Acum, ne duce doar până în faţa pilonului lui Ramses al II-lea, un obelisc a cărui pereche se află în Paris, în Place de la Concorde. In 1829, pentru acest obelisc din granit galben, egiptenii au primit de la francezi, un ceas mecanic, care odată ajuns în Egipt s-a constatat că nu funcţiona, cel mai probabil fiind avariat pe timpul transportului. Acesta există încă într-un turn ceas în Cairo şi nici acum nu funcţionează.

Obeliscul este plin de hieroglife închinate lui Ramses al II-lea. De altfel însăşi forma sa venerează forţa creatoare masculină, obeliscul fiind de fapt un falus de 23 de metri care avea în vârf piatra benben, piatra unghiulară a piramidelor, dealul primordial, adică primul uscat care a apărut din ape la crearea lumii. Dacă iniţial obeliscurile erau închinate lui Ra, principiul masculin/soarele, pe urmă ele au fost închinate lui Osiris, zeul pământului, vegetaţiei şi revărsării Nilului, care dădea viaţă Egiptului, zeul renaşterii, al lumii de dincolo, al ultimei judecăţi, al vieţii şi al morţii, introdus de preoţi în credinţă ca fiind nepotul lui Ra. Mitul lui Osiris o include în alte legende pe zeiţa Isis care a creat din argilă, lemn sau aur un falus pentru Osiris reinviat, pentru a-l zămisli pe Horus, zeul timpului.

Templul Karnak este de fapt un complex de temple construite în general pe vremea conducătorilor din Regatul nou-Hatshepsut, Tuthmosis al III-lea, Seti I şi Ramses al II-lea, dar primele sanctuare închinate lui Amun au fost construite în jurul anului 1.900 înainte de Christos, în vremea Regatului de mijloc.

Marea sala hipostilă sau sala Aparenţelor este poate cea mai grandioasă din templu. Este cea mai mare sală religioasă care s-a construit vreodată, pe 6.000 de metri pătraţi. Cu cele 134 de coloane ale sale de tip papirus, sala lui Amenhotep a fost bine conservată, astfel încât ne putem bucura de aceste vestigii si azi, la mai bine de 3.000 de ani de la construirea lor.

Alexandru cel Mare a încercat să aducă templul la strălucirea sa din vremea faraonilor care l-au făcut, fiind convins că el însuşi este urmaş al lui Amun Ra. Există şi un templu al lui Macedon în incinta. După moartea lui Alexandru cel Mare, guvernatorul Romei în Egipt, Ptomeleu, a distrus Teba şi sanctuarele sale.

Romanii au împărţit sala hipostilă în camere separate, iar pereţii au fost decoraţi cu o mare friză pictată înfăţişându-i pe general şi legionari. Creştinii copţi şi-au lăsat şi ei urmele, râzuind însemnele antice privitoare la vechii zei.

Marea curte a lui Ramses al II-lea este încojurată de două rânduri de coloane cu ornamente în formă de muguri de papirus. Deasupra, folosind templul ca fundaţie, a fost construită în secolul 13, odată cu venirea arabilor,  o moschee, din care a mai rămas doar un minaret.

Chiar dacă Egiptul a fost cucerit de mai multe popoare, care şi-au pus amprenta asupra templelor şi vieţii în general, hieroglifele antice se văd peste tot. Ele vorbesc despre viaţa veşnică simbolizată de crucea ankh căreia i s-au atribuit şi alte simboluri ca: răsăritul soarelui, simbolul masculin şi feminin, adică uniunea dintre cer şi pământ, vorbesc despre influenţa divină pe care o primeau faraonii, despre viaţa de după moarte, despre începuturile lumii din marele ocean primordial, despre timp întruchipat de şarpele Uroboros care îşi muşcă propria coadă evocând eterna ciclicitate a fenomenelor universale şi chiar a istoriei omenirii.

Am admirat în treacăt şi sfinxul care îl înfătisează pe tânărul faraon Tutankamon, cu corp de leu şi chip uman, dar şi un altar din alabastru unde preotii aduceau ofrande zeilor. Am poposit mai mult la statuia lui Ramses al II-lea, care o are la picioare pe sotia sa Nefertari şi pe urmă la doi coloşi care îl reprezintă tot pe acest faraon. Acum mai sunt 2 astfel de statui, dar atunci când au fost construite erau şase.

Puncte importante din complex sunt cele două obeliscuri ale reginei Hatshepsut, dintre care unul este în picioare, iar celălalt este culcat, lângă lacul sacru.

Am ajuns la Lacul Sacru,  alimentat de un izvor din subteran şi din care preoţii îşi luau apă pentru ritualurile de botez. O dată pe an, preoţii de la Karnak sărbătoreau revărsarea Nilului şi triada de zei-Amun, Mut şi Konsu în Festivalul Opet. Reprezentările zeilor erau purtate în procesiune atât pe străzi, cât şi pe fluviu.

În faţa lacului, este şi soclul cu scarabeul care împlineşte dorinţe şi pe care cei mai mulţi vizitatori îl înconjurau de şapte ori.

Complexul muzeal de la Luxor se întinde pe mai bine de 40 de hectare de teren, dar alte 40 sunt în cercetare, pentru că este un sit încă deschis, iar arheologii descoperă mereu noi şi noi dovezi ale măreţiei Egiptului antic.

Templul singurei femei faraon

La câteva minute distanţă de complexul Karnak se află templul lui Hatshepsut, la poalele stâncilor Deihr el Bahri. Hatshepsut care se traduce prin "cea mai nobilă dintre nobile" a fost singura femeie faraon din istorie şi singura înmormântată în Valea regilor, nu a reginelor, fiind reprezentată ca sfinx cu barbă. Ea a reuşit să-şi păcălească supuşii purtând haine masculine şi barbă falsă şi spunând că avea o relaţie specială cu zeul Amun, care îi vizitase mama în somn. Aceasta s-a căsătorit cu fratele său vitreg, Tutmes al II-lea, mult mai mic decât ea, căruia i-a devenit şi regentă. A guvernat  Egiptul cu mare pricepere timp de 22 de ani, menţinând pacea. Mumia sa a fost descoperită în 1903, dar abia în 2007 cercetătorii şi-au dat seama că aceasta fusese înmormântată lângă doica sa, într-un mormânt care nu avea însemne regale şi care nu trezise interesul. Se pare că mumia fusese mutată din motive rămase necunoscute din mormântul oficial pe care cercetătorii l-au găsit gol. Cel mai probabil urmaşii săi au încercat să-i şteargă urmele cu totul, nu numai de pe monumente.

Templul ei făcut din calcar este închinat zeilor Amun, Hator si Anubis. Capelele acestor zei au fost săpate direct în piatră şi nu se ştie încă cum s-a reuşit acest lucru în acele vremuri. Mare parte dintre picturi au rămas colorate ca la început şi povestesc nu numai despre ritualurile în cinstea zeilor, ci si despre expediţia reginei in Ţara Punt, de unde a rămas şi un ciot dintr-un copac primit cadou.

Mormintele din Valea Regilor

Nu am stat nici aici foarte mult, în nici un caz cât ne-am fi dorit şi am plecat spre Valea Regilor, de lângă Luxor, fără să vedem şi Valea Reginelor. Aici au fost descoperite 63 de camere funerare, dar încă se fac cercetări, deci numărul acestora este mult mai mare. Valea Regilor este de fapt un mare cimitir al faraonilor Egiptului îngropaţi aici vreme de secole. A devenit celebru în 1922 odată cu descoperirea mormântului lui Tutankamon şi a blestemului său. Toţi cei care au participat la excavari au murit în condiţii suspecte şi de de aceea se crede că faraonul pusese un blestem peste locul său de veci. Zilnic se vizitează câte 3 morminte, deschise prin rotaţie, asa că nu poţi ştii pe care o să-l vezi când mergi. Mormântul lui Tutankamon necesită bilet separat, dar din câte ni s-a spus este un loc mic din care au fost luate demult toate comorile şi nu este cu nimic mai interesant decât celelalte. Noi am văzut mormintele lui Ramses al 3 lea, Ramses al 9 lea şi Ramses I. Mormintele trebuiau să semene cu lumea de dincolo şi de aceea accesul se făcea prin nişte culoare lungi, înclinate, care coborau în camerele mortuare. Unele sunt prevăzute cu anticamere, altele au şi săli susţinute cu piloni.

Niciun mormânt nu seamănă cu celălalt, deşi zeităţile pictate pe pereţi sunt aceleaşi: Osiris, devenit din zeul vegetaţiei, zeul vieţii de apoi, al lumii de dincolo şi al morţilor, Anubis cel cu cap de şacal- zeul ţinutului sfânt care ghida sufletele în lumea morţilor, Horus cu cap de şoim, zeul protector al Egiptului, Sobek, zeul crocodil care irigă pământurile, Isis, zeiţa magiei şi a vieţii, Nut, zeiţa cerurilor şi bineînţeles scarabeul, crucea ank, cobra regală şi alte simbluri fără de care defunctul nu se putea odihni liniştit. Inventarul mortuar reprezentat de mumia însăşi, dar şi de obiecte ca: mobilă, papirusuri, amulete, podoabe, statuete de zei şi efigii precum şi vase ceremoniale fie au fost furate de hoţi de-a lungul timpului, fie se află în conservare în muzeele lumii, inclusiv în cel din Cairo.

Luxorul este plin de obiective care merită vizitate, dar din păcate agenţiile de turism nu au excursii decât în locurile descrise aici pentru a putea include şi o vizită la fabrica de alabastru, dar şi o excursie pe Nil până la Insula Bananei. Cred că nu ar fi o idee rea să poţi să optezi pentru excursia care te interesează una cu câteva obiective turistice pe care să le vezi în goana calului şi restul distracţie şi o alta în care să fie incluse mai multe obiective turistice la care să zăboveşti cât ai nevoie pentru a pleca de acolo edificat măcar în parte.

Fabrica de alabastru şi Insula Bananei

La Fabrica de alabastru ne-am oprit o jumătate de oră, timp în care am putut vedea cum câţiva muncitori făceau obiecte din piatră ca pe vremea vechilor egipteni, cu instrumente rudimentare. Plini de praf alb, aceştia mai aveau putere şi să glumească pentru a binedispune turiştii. Prea puţini dintre turişti au plecat de aici cu obiecte, care deşi erau frumoase erau destul de scumpe. În plus, lipsa preţurilor şi veşnica tocmeală i-a făcut pe cei mai mulţi să admire obiectele, fără să cumpere. Doar ca să vă faceţi o impresie, noi am dat 15 dolari pe 10 scarabei mici, din alabastru, ca să cumpărăm totuşi ceva.

Pe Insula Bananei se ajunge după o plimbare cu o barcă pe Nil. Preţul acestei excursii optionale este de 20 de dolari, dar majoritatea turiştilor vor să o facă, încântaţi mai mult de plimbarea cu barca decât de insula cu fructe, doi crocodili ţinuţi în cuşcă şi un altul împăiat. În preţul acestei excursii intră şi consumul de fructe la discreţie, care sunt cu adevărat delicioase. Întoarcerea se face la apusul soarelui, când Nilul devine spectaculos cu adevarat.  Insula este ultimul obiectiv din vizita la Luxor, o excursie pentru care îţi trebuie măcar două zile pentru a vedea tot ce e de văzut şi pentru a te bucura fără oboseala unui drum de 600 de km.

Excursia la Cairo

Tocmai din cauza drumului mult prea lung, noi nu am mers şi la Cairo pentru a vedea Muzeul de aici şi piramidele de la Gizeh şi Sfinxul. Excursia costa între 210-250 de euro cu avionul de persoană, în funcţie de agenţie, variantă în care pierdeai mult mai puţin timp pe drum sau 8 ore dus şi 8 ore întors cu autocarul. Cu autocarul, preţul este mult mai mic, adică între 60 şi 100 de euro, dar dacă nu sunteţi genul care puteţi dormi oriunde este greu de crezut că v-aţi putea bucura de vizita în oraşul Cairo, piramide şi Sfinx după ce nu aţi dormit toată noaptea. Asta pentru că se pleacă la ora 1 noaptea din Hurghada pentru ca în jur de 9-10 dimineaţa să ajungeţi la Cairo. Aici se vizitează Muzeul de Egiptologie, piramidele, Sfinxul şi vechiul bazar din Cairo. În preţ sunt incluse toate biletele de intrare, masa de prânz şi ghidul care vorbeşte română. Vă veţi întoarce spre miezul nopţii la hotel.

Dacă însă nu vă deranjează oboseala unui drum foarte lung, excursia este foarte interesantă. Muzeul egiptean este dedicat în exclusivitate perioadei faraonilor şi cuprinde 120.000 de exponate. Aici veţi vedea măşti mortuare, bijuterii confecţionate în urmă cu peste 3.000 de ani, comorile scoase din mormântul lui tutankamun, mumiile faraonilor, sarcofage, statui uriaşe, animale mumificate, vase în care erau ţinute organele defuncţilor, arme, unelte de tot felul şi în general tot ce însemna viaţa şi moartea în Egiptul antic. Multe descoperiri de o valoare inestimabilă se află încă în British Museum sau în alte părţi. Piatra Rosetta de exemplu, cheia misterului hieroglifelor, se află la British Museum, chiar dacă ani în şir autorităţile egiptene au solicitat înapoierea sa. Aşa că în muzeul din Cairo veti vedea doar o copie a celebrului artefact. Muzeul este atât de mare încât dacă doriţi să staţi să admiraţi şi studiaţi pe îndelete vă trebuie cel puţin două zile.

[caption id="attachment_18275" align="aligncenter" width="375"] Piatra de la Rosetta cuprinde trei texte identice scrise cu hieroglife, in greaca veche si in demotica. Cu ajutorul ei, cercetătorii şi-au dat seama că hieroglifele reprezintă un sistem de scriere[/caption]

Din bazarul vechi din Cairo puteţi cumpăra mirodenii, esenţe de parfum, eşarfe, foarte utile în excursia în deşert sau la piramide, bijuterii, casete din lemn, dar doar după ce v-aţi tocmit la sânge.

Dintre toate minunile lumii, doar piramidele au rezistat timpului. Se pare că aceşti coloşi de piatră despre care nu se poate spune cu exactitate nici acum cum au fost făcuţi au aproape 5.000 de ani. De altfel, un vechi proverb arab spune că oamenii se tem de timp, iar timpul de piramide.

https://youtu.be/w7M3jRsk7jA

Platoul Gizeh pe care sunt asezate piramidele şi sfinxul se află la 16 km de Cairo, iar localitatea s-a întins până aproape de Sfinx. Cea mai mare dintre piramide este cea a lui Kufu sau Keops cum i-au spus vechii greci, fiind înconjurată de alte trei mai mici, ale reginei. Cercetătorii estimează că acest colos înalt de 146 de metri ar fi fost construit din 2,3 milioane de blocuri de calcar, fiecare bloc având o greutate de 2,3 tone. Cele de la bază însă au aproximativ 15 tone fiecare. Ca să cobori în acest mormânt trebuie să depui un efort considerabil pentru că se coboară destul de mult sub pământ.

Piramida lui Kafre, fiul lui Kufu, pare mai înaltă pentru că construită pe un teren mai înalt, dar de fapt este mai mică. Atunci când a fost făcută a fost acoperită cu var şi strălucea în soare. Dar varul a fost curăţat pentru a se folosi la construirea altor clădiri din Cairo şi azi arată ca nisipul. Cea de treia piramidă este cea a lui Menkaura care este mult mai mică decât celelalte două. Sarcofagul acestui faraon a fost luat de englezi dar nu a mai ajuns niciodată la destinaţie pentru că vasul care îl transporta s-a scufundat.

Sfinxul, acest colos făcut dintr-o singură bucată de piatră de var îl înfăţişează pe faraonul Kafre şi este cel mai vechi monument de sculptură de egiptul antic. O parte dintre fragmentele bărbii sfinxului au ajuns la British Museum.

Egiptul este înţesat de temple şi morminte antice şi probabil ţi-ar trebui luni în şir să le descoperi, dar într-o vacanţă în care vrei să te şi distrezi, nu numai să descoperi lucruri interesante, acestea sunt cele mai importante atracţii.

Deşertul şi Marea Roşie

Şi pentru că tot a venit vorba despre distracţie, agenţiile de turism se întrec în organizarea unor excursii cu tematică.

Noi recomandăm safari în Sahara cu 18 euro de persoană şi scufundări în reciful de corali la preţul de 26 de euro de persoană.

În excursia din Sahara se pleacă la orele prânzului de la hotel. Recomandăm pentru această excursie îmbrăcăminte care să acopere trupul ca să nu vă ardă soarele, ochelari de soare, şi o esarfă mare cu care să vă acoperiţi atât capul, cât şi gura pentru a nu înghiţi nisip. Este necesară încălţăminte sport pentru că în satul beduinilor am coborât pe un teren accidentat unde ne puteam răni cu uşurinţă. Am condus un ATV timp de 40 de minute prin desert şi o maşinută numită booghie pentru alte 15 minute. Pe urmă am fost luaţi de un jeep 4X4 şi după ce am coborât dune ameţitoare am ajuns în satul beduinilor. Am mâncat o lipie delicioasă făcută la plită şi am rămas uimiţi de cum pot trăi aceşti oameni, dacă cu adevărat trăiesc acolo şi nu cumva pozează în triburi primitive doar pentru turişti, aşa cum a fost impresia noastră atunci când am vizitat casa unei familii de beduini. De altfel, aşa cum am citit despre ei, beduinii sunt păstori normazi care sunt în permanentă căutare de păşuni pentru animalele lor, ori aici era doar nisip. Aceste triburi, care probabil mai cresc cămile doar pentru turişti şi folosesc în general camioane, ştiu încă, după cum am fost asigurati de ghid, să găsească apă, să navigheze după astre, să facă leacuri din puţinele plante din desert şi mai nou, să fie ghizi turistici. Seara am mâncat la staţia safari nişte mici cu orez şi salată şi ne-am bucurat de un spectactacol tradiţional. Am făcut şi o plimbare cu cămilele, aceste animale blânde şi am admirat un apus senzaţional în deşert.

Scufundări într-un recif de corali este o atracţie pe care nu ar trebui să o rataţi. Evident dacă nu aveţi rău de mare şi nu vă ştiţi cu probleme de sănătate deosebite. Nu e obligatoriu să ştiţi să înotaţi. Veţi fi monitorizaţi în permanenţă de un instructor. Peşti coloraţi, de toate dimensiunile şi soarele care pătrunde prin apa mării crează un peisaj pe care trebuie să-l vedeţi măcar o dată în viaţă ca să rpmâneţi fascinaţi de frumuseţea mediului acvatic. Această excursie a costat 25 de euro de persoană. Şi pentru că vă aflaţi într-un loc inedit, nu rataţi să vă fotografiaţi aici, instantaneele de sub apă costând 25 de euro în situaţia în care nu aveţi aparatură necesară fotografierii sau filmării în apă. Cu ochelari de înot, am reuşit să vedem şi aproape de hotel un peisaj asemănător, dar nu la fel de spectaculos. Totuşi, pentru cei care nu suportă presiunea scufundării, această variantă este mai bună. Şi totodată e gratuită.

Nu veţi avea timpul necesar pentru a face câte excursii vă sunt propuse, asta dacă mai vreţi să vă şi relaxaţi la soare. Dar dacă vă doriţi o vacanţă activă mai puteţi merge la pescuit, la descoperit insule, excursie spirituală şi culturală la Manastirea Sfinţilor Antonie şi Paul sau o seară arăbească de muzică şi dans.

Cu toate minusurile sale, Egiptul merită vizitat măcar o dată în viaţă pentru că doar acolo poţi vedea magia din jurul templelor şi piramidelor faraonilor.