Povestea Ada Rose Boutique şi a Luizei Pantazi, pentru care hainele sunt fantezie, dar şi multă matematică

Pe Luiza Pantazi am întânit-o la un târg hand made unde venise cu hăinuţele sale marca Ada Rose, dar nu prea am stat atunci de vorbă. Recent, am remarcat pe pagina ei de facebook o minunăţie de cămaşă, din dantelă, cu jabou, aşa cum căutam de mult, ca cele purtate de doamnele de pe la 1900. I-am scris că vreau şi eu o cămaşă şi în momentul în care ne-am întâlnit să mi-o dea, am descoperit o poveste aşa de frumoasă încât am transformat-o rapid într-un articol despre care cred că o să inspire pe mulţi. Luiza Pantazi are 50 de ani, este mama a doi copii deja mari şi unul dintre antreprenorii prahoveni care şi-a crescut afacerea reinventându-se pe sine, crezând în visul său şi muncind mult.
De Raluca Eparu pentru Lace Magazine by Loredana Marin (nr.9)
Luiza, cum a pornit afacerea ta? Ai studii în creaţie vestimentară sau pur şi simplu îţi plăceau mult hainele?
Luiza Pantazi: Nu, eu am terminat ASE- turism si servicii, dar am lucrat doar în contabilitate la toate firmele pe unde am fost angajată. Am lucrat doar in confecţii. Cumva, chiar dacă am avut de ales între mai multe domenii, mă duceam tot spre confecţii, pentru că m-a atras asta. Prima rochie pe care am făcut-o a fost pentru sora mea care avea 1 an. Eu eram clasa a V-a. Nu a reuşit să o îmbrace, că nu am ştiut că îi trebuie şi fermoar sau nasturi, dar arăta a rochie. I-am tăiat mamei rochia de mireasă, de naşă etc încercând să fac altceva din ele. Mama nu are înclinaţii spre croitorie, dar avea în casă maşină de cusut. Bunica era mai înclinată spre asta, că aşa era generaţia ei şi ea îmi arăta. Mai târziu, la facultate, îmi plăcea să am altfel de haine decât colegele mele, făcute de o croitoreasă din satul meu, Goruna, Cocorăştii Misli, care mi-a arătat cum să fac eu. Cumpăram materiale de bună calitate, că aşa am fost educată şi aşa am păstrat şi eu la hainele pe care le facem acum. Încă de când am început să fac eu câte ceva mi-am dat seama că după ce scoţi de la tipar, se pierde multă ţesătură. Mai târziu, pe când lucram ca director economic într-o fabrică de cămăşi, am văzut şi mai bine cât se pierde în urma procesului de croire. Aşa a venit ideea afacerii-hainele de copii care sunt mai mici şi care se pot face din resturile materialelor pentru hainele de adulţi. La fabrică, aceste bucăţi se aruncă, ori pot fi folosite la manşete,gulere, fundiţe etc pentru hainele de copii.
Aşadar a fost o sămânţă veche, plantată cumva şi de bunica, dar de la asta la o afacere adevărată a fost un drum lung bănuiesc. Cât de greu ţi-a fost şi cu ce provocări te-ai confruntat?
Luiza Pantazi: În 2006, cu bani împrumutaţi şi cu mult noroc, am deschis un atelier în faţa blocului, pe la Podul Înalt, în Ploieşti. O cameră mică în care lucram eu, soţul meu şi câteva fete. Pentru că era cerere, am mai crescut un pic şi am avut noroc să cunoaştem pe cineva care lucra pentru Marie-Chantal, un brand renumit din Anglia care vindea haine pentru copii deosebite. Ca o paranteză, Marie Chantal este soţia actualului rege al Greciei. Şi am început să trimitem acolo hăinuţe de copii, dar nu de casă, ci deosebite-paltonaşe, rochiţe, fuste, pantaloni, toate de o calitate ireproşabilă. Asta ne-a ajutat foarte mult pentru că ne-am învăţat să lucrăm cât mai aproape de perfecţiune. În paralel am deschis un magazin în Ploieşti, pe Republicii, care era foarte frumos şi căutat.
Chiar mi-l amintesc! Era un magazin cochet cu hăinuţe frumoase. Ce nu a mers?
Luiza Pantazi: Au apărut mall-urile şi a trebuit să închidem, prin 2010, pentru că nu ne puteam lupta cu produsele făcute în China la preţuri mult mai mici. În 2008, a venit criza economică şi a afectat mai întâi Anglia. Noi dădeam 90% din producţie acolo. Era profitabil, pe un sezon de Marie Chantal puteai să munceşti 6 luni şi alte 6 luni să faci pauză. Am lucrat cu ei până în 2014, moment în care firma avea 40 de angajaţi. Şi-au găsit mână de lucru mai ieftină în Portugalia şi aşa s-a încheiat parteneriatul. Pe perioada crizei ne-am descurcat lucrând în sistem lohn-primeam din străinătate materia primă şi tiparele, noi le coseam şi trimiteam produsul finit. Şi acum lucrăm lohn pentru că ne asigură plata salariilor şi utilităţilor. În plus, de la străini am învăţat foarte multe: logistică, de unde să ne aprovizionăm, cum să lucrăm corect şi să respectăm reguli. Contează şi calitatea unui nasture, pentru că acesta poate fi toxic, dacă nu eşti atent la material. La copii nu trebuie să ai nichel, anumite cusături trebuie îmbrăcate, etichetele trebuie să fie într-un anumit fel. Noi am lucrat mereu direct cu firmele din străinătate, nu prin intermediari. Ca să lucrezi direct îţi trebuie un soft pentru a scoate tiparele, mărimile. În 2008, acel soft a costat 50.000 de lei şi am făcut un efort să-l achiziţionez.
După povestea cu magazinul cu haine de copii, ce ai făcut?
Luiza Pantazi: Am lucrat în continuare lohn, dar am continuat şi cu Ada Rose. Ada este numele fiicei mele care are 17 ani şi care se implică în trasarea unor linii tinereşti hainelor pe care le facem. Ne-am orientat mai mult spre hainele de damă pe care le-am vândut în general la nişte târguri specializate, în Bucureşti, în Constanţa, târguri organizate de camerele de comerţ sau alte insituţii din această zonă. Lucrăm în prezent 90% haine de damă şi doar 10% haine pentru copii pentru doi parteneri din Germania şi Belgia.
Îmi spuneai că tu ştii tot ce se întâmplă în firma ta. Când mai ai timp şi de partea creativă, dacă ţii şi contabilitatea şi supervizezi procesul în sine?
Luiza Pantazi: Da, chiar ştiu tot ce se face în firmă. Ştiu contabilitate, fac contracte, ştiu să cos. Aleg materialalele şi mă implic efectiv în producţie. Am învăţat prin 2019 să fac şi tipare şi chiar dacă nu mă pricep la desen, mă pricep la matematică pentru că un tipar este făcut din linii şi puncte. Am o bază cu mii de tipare la care adaug sau scot anumite părţi şi creez practic un nou tipar, al meu. Ştiu cum stă un material pe un anume model şi dacă poate fi cusut sau nu. Ştiu tot din afacerea mea, că doar aşa pot controla. În România nu merge conceptul din afară cu două colecţii-toamnă-iarnă, primăvara-vară. Se vrea mereu ceva nou, aşa că încercăm să avem cât mai multe modele. Mă implic şi muncesc mult alături de soţul meu, dar o fac cu bucurie. Găsesc timp şi pentru familie, că în timp am învăţat să programez tot. A fost o perioadă când aveam 120 de angajaţi, dar este foarte greu, pentru că eu mă gândeam la fiecare om în parte să fie mulţumit. Uite, în perioada pandemiei am supravieţuit cu ajutorul bucăţilor de material pe care le aveam, pentru că aveam stoc de bumbac din care am făcut măşti, pentru că hainele nu se mai vindeau şi eu voiam să-mi plătesc angajaţii. Am făcut măşti pentru spitale, pentru farmacii, peste 10.000 de bucăţi am trimis în Belgia şi a mers bine o perioadă până s-au liniştit lucrurile. Ne-am ajutat reciproc cu partenerii din Belgia şi Germania.
Ai spus că anul 2023 este un an al relansării. Ce vei face în acest sens?
Luiza Pantazi: Anul acesta ne-am dat seama că Ada Rose are nevoie de un refresh şi de mai multă vizibilitate. Avem în lucru site-ul de prezentare cu magazin on-line. Am devenit activi pe reţelele de socializare. În luna iulie chiar am avut un eveniment monden în care, alături de Loredana Marin, am realizat o colecţie capsulă semnătură, la care ai participat şi tu. Mi-am zis că e timpul să devenim vizibili pentru că avem cu ce. De anul acesta lucrăm cu profesionişti pentru că până acum am făcut aşa cum m-am priceput, dar nu e sufucient. Cu ajutorul partenerei mele, Raluca, care are un magazin cu haine pentru copii în Germania, unde şi locuieşte, şi căreia îi trimitem şi noi haine de copii la vânzare, am lansat colecţia de vară online cu şedinţe foto făcute în Barcelona, acolo unde partenera noastră a lansat propria colecţie de vară pentru copii. Acolo vom face catalogul, poze pentru site şi pentru reţelele de socializare pentru colecţia de vară, că îmi place mult aerul estival al Barcelonei şi faptul că pozele sunt făcute în natură. Este o colecţie cu modele tinereşti, în culori naturale, fluide, haine care pot fi combinate uşor, făcute din materiale de cea mai bună calitate, cusute bine. Acesta cred că este diferenţiatorul nostru: haine confortabile, de calitate bună, la preţuri decente.