sâmbătă , 5 decembrie 2020
Acasă / Social / Experienţa COVID povestită de o prahoveancă: “Mi-a trecut viaţa prin faţa ochilor! Mulţumesc cadrelor medicale de la Movila şi lui Dumnezeu!”

Experienţa COVID povestită de o prahoveancă: “Mi-a trecut viaţa prin faţa ochilor! Mulţumesc cadrelor medicale de la Movila şi lui Dumnezeu!”

Sute de prahoveni sunt confirmaţi zilnic cu noul coronavirus şi mulţi dintre ei dezvoltă simptome grave care au nevoie de tratament în spital. Printre ei se numără şi prahoveanca Stela Eparu din Ariceştii Rahtivani care a ţinut să mulţumească cadrelor medicale din secţia de boli infecţioase movila din Ploieşti, acolo unde a fost internată. Femeia de 62 de ani care avea afecţiuni grave preexistente povesteşte că i-a trecut viaţa prin faţa ochilor şi că experienţa i-a schimbat gândirea. Spune acum că a trecut peste toate cu ajutorul cadrelor medicale care s-au purtat minunat cu ea şi ceilalţi pacienţi şi cu ajutorul lui Dumnezeu. În plus, a dorit să îşi povestească experienţa de viaţă pentru ca mai mulţi oameni să ia în serios acest virus şi să se protejeze cât mai mult posibil. 

“Pe 26 octombrie am început să mă simt foarte rău, dar nu am luat prima dată în seamă pentru că eu am multe afecţiuni şi pentru fiecare simptom am găsit o explicaţie. Mi-am adus aminte că în urmă cu câteva zile o visasem pe mama mea, moartă din 2007, care îmi spusese că o să păţesc ceva rău. Mă dureau muschii, nu puteam să stau în picioare, fără gust, fără miros, aveam febră moderată. O singură dată am avut aproape 40 grade Celsius, transpiram abundent. Mi-era teamă să cred că am covid, deşi toate simptomele spre asta conduceau. Am stat două zile aşa acasă, că picase sâmbăta,  după care luni am sunat medicul de familie. Mi s-a spus să sun la salvare. Aşa am ajuns la Spitalul judeţean de Urgenţă din Ploieşti. Aici mi s-au luat analizele şi testul covid.

A doua zi, însă, am ajuns  la cardiologie pentru că eu am probleme cu inima şi multe altele, adică,tensiune arterială, probleme cu rinichi, astm, am făcut şi un accident cardio vascular. Mă liniştisem şi credeam că îmi este bine, chiar mă simţeam mai bine, dar marţi seara când am aflat că sunt pozitivă la Covid mi s-a făcut rău. De frică în primul rând.

M-au transferat la secţia de boli infecţioase Movila. Foarte frumos s-au purtat medici, asistente şi infirmiere peste tot. Nu cunoşteam chiar pe nimeni şi nu a intervenit nimeni pentru mine. Doamna Dana, o asistentă de la Movila, mi-a fost un real sprijin. Doamna doctor Angelescu Alina m-a făcut să trec mai uşor peste acest calvar pentru că m-a încurajat zilnic. Mă ţinea de mână şi mă întreba cum mă simt şi mă îmbărbăta. Am avut câte 10 pastile pe zi, perfuzii. Nu a fost deloc uşor, dar a fost minunat că nu m-am simţit singură, pentru că nu puteam fi vizitată. Mâncarea a fost foarte bună, dar de mâncat am mâncat după cinci zile, pentru că până atunci am băut doar apă pentru că nu simţeam gustul şi mirosul ei şi nu mă simţeam în stare să mănânc.

Am fost internată 12 zile şi mulţumesc lui Dumnezeu nu a fost nevoie să mă intubeze. La început am avut vreo 5 zile mască de oxigen. Norocul meu a fost că aveam plămânii sănătoşi printre toate celelalte probleme.

Mulţumesc din suflet întregului personal medical care m-a ajutat să trec peste asta. Este foarte greu când eşti singur în faţa bolii şi fără aceste persoane nu reuşeam să trec peste boală. Oamenii aceia în costum de astronaut mi-au devenit dragi în scurt timp şi am apreciat tot ce au făcut pentru mine şi ceilalţi pacienţi. Abia respirau şi cu toate acestea au avut grijă de noi toţi. Eu am fost internată în salonul 6, alături de alte şase paciente. Până la final ne-am împrietenit, pentru că în două săptămâni ne ştiam deja poveştile de viaţă.

Nu ştiu nici acum cum m-am îmbolnăvit, dar la câte boli am eu, nu am întâlnit aşa ceva, cu asemenea simptome dureroase. Dar în primul rând frica amplifică toate simptomele. După ce m-am externat, le-am spus tuturor prin ce am trecut cu gândul să îi fac să înţeleagă că este o boală gravă care se manifestă diferit la fiecare şi nu poţi să ştii cum o sa fie la tine, chiar dacă eşti sănătos. Erau doamne în salon care nu aveau problemele mele de sănătate şi au tras-o mai rău cu această boală decât mine. Nu puteau merge şi abia respirau.

Îi sfătuiesc pe toţi să se ferească pe cât posibil şi să nu ia în derâdere această boală. Soţul meu a avut şi el covid, dar nu i-a fost aşa de rău şi s-a tratat acasă, deşi şi el are şi alte afecţiuni. I-a fost mai teamă pentru mine decât pentru el şi probabil de aceea nici nu a făcut simptome grave. Această boală mi-a schimbat viaţa, mentalitatea despre tot şi despre toate, preţuiesc mai mult tot ce e bun din viaţa mea. Mi-a trecut viaţa prin faţa ochilor şi mi-am văzut toate greşelile. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi oamenilor care m-au ajutat să trec peste asta! Stela Eparu, 62 de ani ”

 

Verifică şi

Galerie foto: Locuitorii din Păuleşti au plantat 2.000 de stejari în pădurea de la marginea comunei

De peste 10 ani, în comuna Păuleşti s-au mutat mulţi ploieşteni, dornici să trăiască la …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *