joi , 13 august 2020
Acasă / Turism / Reportaj foto-video: Cum am petrecut în Grecia în pandemie: preţuri mai mici, oameni mai relaxaţi!

Reportaj foto-video: Cum am petrecut în Grecia în pandemie: preţuri mai mici, oameni mai relaxaţi!

Ne place mult să călătorim şi am făcut tot posibilul ca această perioadă, cu toată panica ei, să nu ne strice şi vara. Aşa că am plătit şi ultima tranşă din biletul spre Zakynthos şi pe 7 iulie am zburat înspre insula de smarald a Mării Ionice. Nu vă voi povesti foarte multe despre insulă pentru că puteţi citi şi vedea tot ce vă interesează AICI. Articolul de faţă a creionat imaginea turismului grecesc în pandemie şi a turistului care a fugit de la 500 de cazuri pe zi de confirmaţi în ţara lui, în ţara vacanţei veşnice, unde oamenii şi-au luat măsuri minime şi totuşi le este bine.

Nu ştiu dacă din cauza pandemiei sau din alte motive, zborul la dus, dar şi la întors a suferit modificări de orar. Nu am avut nicio problemă pentru că la dus s-a petrecut mai târziu cu trei ore (Ura! Nu a mai trebuit sa ma trezesc cu noaptea in cap!), iar la întors cu o jumătate de oră mai devreme. Dar aveţi grijă şi prezentaţi-vă mai devreme la aeroport pentru posibile schimbări de plan şi mai ales ţineţi legătura cu tour operatorii.

Măsurile au început în aeroportul nostru cu purtarea măştii. Nu a fost o problemă prea mare pentru că era activ aerul condiţionat şi la fel în avion. „Problemele” au început în aeroportul din Zakynthos, unde a trebuit să stăm o oră şi jumătate la coadă la testare COVID.

Am fi stat mai puţin poate, dar am refuzat să mă ridic de pe scaun odată cu toţi pasagerii. Ştiţi, la români e chestia asta cu fugitul din avion îndată ce a aterizat. Nu contează că ţi se repetă să rămâi aşezat cu centura cuplată. Doamne fereşte să ţi-o ia altul înainte la bagaje sau pe scări! Atât că atunci când toţi se bulucesc pe culoar distanţarea socială nu mai e respectată. Cum la români asta nu e o problemă, ne-am aşezat cuminţi la capătul cozii, că doar de atât ne-am descurcat. Evident, la coadă eram un mare grup şi chiar nu a contat pentru mai nimeni că pe podea erau marcaje cam pe unde să stai faţă de cel din faţa ta.

Am prezentat codul QR şi ni s-a luat exudat. Doar din gât şi ni s-a spus că a doua zi vom primi pe mail rezultatul. Asta nu s-a întâmplat nici în a şaptea zi, aşa că am concluzionat, chiar de a doua zi, că suntem bine, că altfel, trimiteau ei DSP-ul lor după noi. Cum eram ultimii nu ni s-a mai spus să stăm izolaţi 24 de ore până la rezultat, dar am văzut că scria asta printre hârtiile alea pe care le-am semnat. Am văzut, dar nu am respectat, pentru că ne era foame şi nu ne-a spus nimeni că o să vină cineva să ne aducă masa în cameră, aşa că am concluzionat repede că asta e o recomandare şi ar trebui mai degrabă să avem grijă în astea 24 de ore la măsurile alea minime. Am mers la tavernă, unde ospătarilor le luceau ochii în cap când ne-au văzut. Românul nu o avea el mulţi bani, dar când pleacă în concediu o dată pe an în Grecia, devine turistul ideal şi  cheltuie considerabil. O spun studiile, dar şi grecii care sunt foarte încântaţi când ne văd.

Plaja goală, taverna cam goală, staţiunea golaşă, magazinele care anul trecut erau pline, acum abia se organizau. La fel şi tavernele pentru că în portul Keri unde am stat noi, erau deschise vreo 3 taverne doar.

Am avut surpriza plăcută să constatăm că grecii au lăsat preţurile neschimbate faţă de anul trecut, ba chiar la multe servicii au făcut reduceri de preţ, doar să vândă ceva. La noi, încă de pe 1 iunie când s-au deschis terasele am constatat că majoritatea aveau preţuri mai mari şi unele mult mai mari. Iniţial toţi ospătarii purtau mască, un fel de vizieră pusă pe bărbie care le acoperea jumătate din faţă, pe urmă….au cam renunţat. Nu de alta, dar deja ne cunoşteam şi în plus era atât de cald încât cu greu îşi putea imagina cineva că ar fi rezistat bieţii oameneni ca răsuflarea aia dogoritoare să li se întoarcă în nas ore în şir.

Taverna asta are cea mai bună mâncare de acolo, aşa că toţi cei câţiva turişti luau masa aici. Deja mergea cu rezervare si la prânz, nu numai la cină. Şi tocmai de aceea, distanţa dintre mese care bănuiesc că e impusă şi în Grecia s-a micşorat. De fapt aici cred că nici nu au umblat la asta, pentru că mesele erau aşezate fix ca anul trecut. În anumite seri chiar stăteai foarte aproape de cel din spatele tău.

De petreceri, vara aceasta nu cred că se va mai putea vorbi. Cred că se înfiripa ceva la Kampi, dar cum nu am rămas după apusul soarelui, nu aş fi sigură. Deja era formaţie care cânta, iar terasa era plină..deci erau constituite toate premizele unei petreceri în vârf de munte, unde poliţia ajungea cu mare dificultate. Dar cum nu am văzut cu ochii mei, nu pot decât să îmi imaginez că oamenii ăia s-au distrat bine după lăsarea întunericului.

La servicii, adică închiriat maşină şi barcă, preţurile s-au dovedit mai mici decât anul trecut. Grecii erau dispuşi să lase la preţ doar să iei ceva. Pentru 4-5 ore de plimbat cu barca, fără barcagiu, cereau 125 de euro, dar au lăsat-o până la urmă la 80 de euro.

Cât despre maşină, dacă anul trecut dădusem 170 de euro pentru cinci zile pe un Nissan Micra, acum, tot pentru cinci zile dar pe un Opel Corsa model nou, am dat 120 de euro. Am mai dat încă 80 de euro pe două zile în Kefalonia, insulă mai mare şi mai scumpă.

 

Nu o să spun că grecii sunt leneşi pentru că nu cred aşa ceva la cât de dezvoltaţi sunt faţă de noi şi oricum, nu i-ar lua pe români nici în zilele lor proaste. Dar nu am înţeles de ce patroana vilei în care am stat a preferat să le dea prietenilor noştri banii înapoi pe micul dejun decât să le servească această masă. Le-a dat-o în prima zi, după care şi-a cerut scuze şi le-a spus că nu e pregătită pentru măsurile anti covid pe care ar trebui să le ia, aşa că le va returna cei 6 euro pe zi cât ar fi fost micul dejun de persoană. Bine, a făcut-o la finalul sejurului abia când i s-a reamintit, dar probabil că uitase. Cel puţin ciudat mi s-a părut altceva. Faptul că din prima zi am găsit în camere lenjerie curată de schimb, băgată într-o pungă. Ni s-a spus că trebuie să ne schimbăm singuri lenjeria dacă avem nevoie ca să nu pună ei mâna pe ea. Bang! Măsură anti covid! Mi s-a părut jalnică explicaţia. Cel care făcea asta putea să poarte mănuşi şi mască şi totul ar fi fost bine şi pentru el şi pentru noi. Noi deja fuseserăm testaţi, deci nu prea avea de ce să îşi facă griji. Ne-au spus doar că la cerere ne pot şterge pe jos, dar cum era deja un mop la intrarea în camere…am rezolvat-o şi pe asta.

Am mers şi în oraş, în Zante, capitala insulei. În magazine cred că nu era obligatorie purtarea măştii că nu ne-a spus nimeni să ne punem şi nici grecii nu purtau, cu excepţia câtorva persoane, în vârstă, pe care le-as putea număra pe degete pe parcursul întregului sejur. Unde erau goale, nici nu ne-am mai pus.

Am mers două zile şi în Kefalonia, unde am ajuns cu feribotul. Dus-intors biletul pentru o persoană este 18 euro. Pe feribot ţi se lua temperatura şi trebuia să porţi mască doar dacă stăteai în interior. Tot cu mască am intrat şi la Melissani, un lac subteran de o frumuseţe rară. Aici erai în natură, dar pentru că trebuia să împarţi barca şi cu alte persoane…interesant este că preţul de intrare pentru cele cinci minute de stat în locul acela magnific este acum 6 euro pentru adulţi şi 4 euro pentru copii, dar anul trecut era 8 euro pentru adulţi.

După cum spuneam, Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice şi cea mai scumpă. Chiar şi aşa am găsit cazare pentru o noapte cu 50 de euro o vilă întreagă. Vila avea o cameră de zi dotată cu o canapea si tv, adică se putea dormi şi aici şi o bucătărie utilată modern şi două dormitoare cu două băi. Cred că era nouă după cum arăta, dar proprietarul pusese anunţ cu vânzare pentru toate trei vilele pe care le avea. Acest preţ a fost găsit pe booking. Erau şi cazări mai scumpe şi mai aproape de plajă, dar nu asta era intenţia noastră pentru că oricum ne deplasam cu maşina cu care nu voiam să ajungem la cea mai apropiată plajă, ci la toate plajele din jur. Apropos de plaje. Cum nu prea erau oameni, cele mai multe plaje nu erau amenajate în aşa fel încât să primească turişti chiar atunci. Am mers pe plaja Kaminia, unde am gasit cateva umbrele şi şezlonguri puse de cineva care avea o terasa acolo, dar care nu era deschisa. Cel care punea şezlongurile ne-a spus că sunt gratuite, dar aşa pentru deranj, i-am dat 5 euro.

La plecare, ne-am încolonat iar, strâns lipiţi, că de, doar fusesem testaţi şi cum nu primisem răspuns, era toată lumea fericită. Măcar purta toată lumea mască, pusă aşa cum trebuie, nu sub bărbie, dar tot nu am putut să nu observ cum respectau regulile de distanţare slovenii de lângă noi. Până la urmă mi se pare o chestie de bun simţ să nu-i sufli în ceafă celui din faţa ta nici atunci când nu e vreo epidemie, cu atât mai mult când este.

Încă mă mai bucuram de aerul de vacanţă, când, aproape de Bucureşti, însoţitoarele de zbor ne-au spus că trebuie să completăm nişte declaraţii care ne vor fi cerute la vamă. Citesc şi mă ia capul! În partea de sus sunt menţionate doar trei variante la dispoziţia DSP: carantinare instituţionalizată, izolare la domiciliu sau internare în spital. Eram bine, ar fi spus grecii dacă era altfel, dar din declaraţia aia se înţelegea că va trebui să stăm izolaţi la domiciliu, adică asta în cel mai bun caz. Timp de 20 de minute, tot avionul a comentat. Inclusiv în autobuz am auzit comentarii. Cu declaraţiile în mâini am ajuns la vamă unde ni s-a spus că nu e nevoie de nicio declaraţie! Bine aţi venit în România din pandemie şi de oricând! Gata vacanţa!

PS-Noi am ajuns în ţară cu o zi înainte ca grecii să schimbe condiţiile de pătrundere a românilor la ei!

 

 

 

Verifică şi

Galerie foto şi imagini din dronă. Excursie în Delta Dunării: pentru suflet, papile gustative şi obiectivul camerei foto!

Dacă sunteţi îndrăgostiţi de apă, natură, locuri sălbatice şi pescuit, o deplasare în Delta Dunării …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *