duminică , 26 mai 2019
Acasă / Turism / VIDEO-Sfaturi pentru o destinaţie scumpă: cum să vizitezi Londra cu buget redus

VIDEO-Sfaturi pentru o destinaţie scumpă: cum să vizitezi Londra cu buget redus

Cu o istorie veche de peste 2.000 de ani, Londra, capitala Marii Britanii, încântă orice turist, fie că dorește să viziteze muzee, să vadă spectacole de teatru de calitate sau să meargă la cumpărături. Cu aerul ei regal, despre Londra nu se poate spune că este o destinație pentru buget redus. Chiar dacă lira sterlină s-a depreciat în ultima vreme în raport cu euro, tot rămâne printre cele mai puternice monede din lume, ceea ce face ca toate prețurile să fie mari, comparativ cu alte destinații din Europa.

Cum să călătoreşti mai ieftin în Londra?

Ne doream însă, demult, să vedem acest oraș, așa că atunci când am găsit bilete mai ieftine de avion, nu am ezitat. Și în cazul Londrei am procedat la fel ca pentru toate călătoriile noastre. Am cumpărat biletul de avion cu două luni înainte, pentru prima săptămână din februarie, dată când totul e ceva mai ieftin și nici nu este aglomerație, după care am căutat pe site-uri de profil cazarea. Trei bilete de avion ne-au costat 240 de euro dus intors, cu aterizare pe Aeroportul Stansted, aflat la 60 de km de Londra, care e înconjurată de alte trei aeroporturi. Acesta este cel mai îndepărtat, dar se ajunge foarte ușor în gara Liverpool Street cu un tren pentru care am plătit 60 de lire dus întors trei bilete, pachetul pentru o familie cu un copil până în 15 ani. Din gară ne-am făcut trei abonamente Travel Card, cu poză și în acest fel am beneficiat de călătorii nelimitate, timp de șapte zile pe toate mijloacele de transport în comun din Londra. Pentru toţi trei am plătit 80 de lire. Cu el veţi economisi jumătate din banii destinaţi transportului şi veţi avea şi tichete de reducere pentru toate obiectivele turistice din Londra care dau posibilitatea ca pentru accesul a două persoane într-un muzeu, să plătiţi doar un bilet. În plus, Travel Card te scuteşte de complicaţii, pentru că sunt diferenţe de cost pe bilet inclusiv în funcţie de ora în care călătoreşti.

Metroul este de departe cel mai rapid mijloc de a te deplasa prin Londra, cu atât mai mult cu cât este el însuşi un obiectiv turistic, fiind primul metrou din lume, deschis în 1863. Este cu adevărat impresionant să vezi Londra de sub Londra, care coboară foarte mult în subteran. Sunt staţii la care ajungi coborând de două ori cu scara rulantă şi când afli că întreaga reţea de şine numără 400 de km eşti cu atât mai uimit. Cele 270 de staţii sunt împărţite pe 11 linii. Este bine să vă luaţi o hartă cu metroul şi cu siguranţă vă veţi descurca. Şi la metrou, ca şi pe stradă, veţi vedea regula de dreapta, aşa că staţi pe scara rulantă pe partea dreapta pentru a putea fi depăşiţi pe stanga de cei grăbiţi. Aveţi grijă în ce zonă aveţi cazarea şi unde vreţi să călătoriţi. Biletele au tarif diferit în funcţie de zona în care veţi ajunge. Mergi măcar o singură dată şi cu un autobuz etajat, măcar că nu ai aşa ceva în România. E bine, însă, să-l foloseşti pentru distanţe scurte, ca să nu pierzi mult timp în traficul dintr-o capitală aglomerată. E o experienţă, în sine, autobuzele astea numite double decker fiind simboluri londoneze şi apărând atât în filme, cât şi pe toate vederile şi suvenirurile de aici.

Cazare în Londra

În ceea ce privește cazarea, am dat 340 de euro pe o cameră triplă, cu mic dejun pentru cinci nopți, dar în funcție de buget și de grupul din care faceți parte puteți da și 200 de euro pe o cameră cu șase paturi, de exemplu, într-un hostel. Camera a fost curată, dar foarte mică, mult mai mică decât oriunde altundeva, iar micul dejun, nu foarte diversificat, dar ne-am descurcat. Poziționarea e foarte importantă și așa cum am spus și în alte reportaje, este indicat ca hotelul să fie aproape de stație de metrou sau de autobuz pentru a vă putea deplasa ușor și a vedea multe obiective într-un timp relativ scurt. Hotelul pe care l-am găsit noi era lângă o stație de metrou și zilnic în maxim 15 minute ajungeam în centru sau alte zone de vizitat.

În cinci zile pline am văzut o parte importantă dintre obiectivele turistice, dar tot mai merită să mergem încă o dată pentru celelalte. Rapiditatea cu care bifezi aceste obiective ţine de mulţi factori: cât de repede oboseşti vizitând locuri noi, dacă ai sau nu copii cu tine sau dacă vremea este bună. Vremea din Londra este poate mai capricioasă decât în alte părţi ale lumii, dar cu siguranţă e mai cald iarna decât în România. Nu prea e ger, iar ploaia de care aţi auzit ţine de noroc, nu e o constantă. Poate porni însă, din senin şi la fel să se şi oprească sau să o ţină întreaga zi şi noapte. Dacă sunteţi îmbrăcaţi şi încălţaţi adecvat, dacă aveţi în rucsac o pelerină de ploaie şi în mână un ghid şi o hartă cu oraşul, plimbarea va fi cu siguranţă plăcută.

British Museum

În Londra obiectivele turistice sunt în general scumpe, atunci când au tarif de intrare. Există multe muzee care merită vizitate şi care au intrarea gratuită, fiind cu taxă doar anumite expoziţii.

Muzeul britanic este un loc remarcabil, fiind şi cel mai vechi din lume. Aici veţi putea admira peste 6 milioane de exponate, adunate din 1753 şi până de curând. British Museum a fost deschis în 1850, iar publicul a putut vedea aici comori ale tuturor civilizaţiilor lumii, luate ca pradă de război, cumpărate sau primite cadou de ambasadorii marelui regat în toată lumea. Însăşi clădirea în care se află arată ca un templu antic, pe coloane suple, frontispiciul fiind în mod evident o copie a partenonului din Atena. Galeria chinezească prezintă vase de porţelan superb pictate sau din jad sculptat, statuete din dinastia Ming, pagode miniaturale, frize şi chiar uniforme militare din diferite perioade ale antichităţii chineze. Te smulgi cu greu de aici pentru a vedea minunile din Tibet şi Nepal. Statuete ale lui Buda şi ale altor zei, stâlpi de templu şi frize, măşti şi podoabe colorate,  toate sunt atât de frumoase încât nu ştii la care să te uiţi mai repede. Ajungi cu respiraţia tăiată la secţiunea dedicată Egiptului Antic.

Este greu să nu stai minute în şir aici ca să vezi sarcofage şi mumii şi în general, întregul inventar mortuar dintr-o piramidă egipteană: vase de cult, podoabe, statuete, dar şi informatii despre ritualurile de inmormantare, viata sau spiritualitatea in Egiptul antic.

Ajungeţi la secţiunea greco-romană şi admiraţi bucăţi din coloane de temple, statui de marmură, porţiuni dintr-una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, Mausoleul din Halicarnas şi ceea ce lipseşte de pe frontispiciul Partenonului de la Atena, pe care Lordul Elgin, ambasadorul britanic la Constantinopole, le-a primit cadou de la cotropitorii turci.

Ani de zile, guvernul grec a făcut demersuri diplomatice pe lângă cel britanic pentru înapoierea artefactelor. Iniţial britanicii au refuzat motivând că grecii nu au spaţii în care aceste vestigii să fie păstrate corespunzător, dar nici după ridicarea Muzeului Acropolei schimbul nu s-a făcut. Aşa se face că cei care vor să vadă originalele, nu replicile din muzeul grec, trebuie să vină până aici, la Londra.

V-ar trebuie cel puţin o zi întreagă pentru a vedea tot ce are acest muzeu de oferit. Până la urmă este vorba despre istoria întregii umanităţi. Dacă prindeţi o zi cu ploaie, aici este locul perfect de colindat. La ora prânzului, mergeţi la cafenelele din marea curte interioară. Aici veţi putea găsi sendvisuri, salate, fructe, prăjituri şi băuturi reci sau calde. O bucată de prăjitură costă peste 4 lire, cam la fel şi un sendvis rece, un ceai 2,5 lire, o cafea 3 lire, o supă la 5 lire şi un sendvis cald peste 6 lire. De la o masă de aici puteţi admira impresionanta cupolă de sticlă care completează suprinzător de bine acest templu al cunoaşterii. De obicei recomand să cumpăraţi suvenire din locuri mai îndepărtate de muzee sau obeictive turistice pentru că sunt mai ieftine, dar ceea ce găsiţi în  magazinele de suvenire din British Museum, nu veţi găsi în altă parte, multe fiind replici miniaturale sau printuri ale exponatelor.

Mâncare prea puţin englezească

Şi pentru că tot vorbeam despre mâncare, şi în Londra, ca peste tot, veţi găsi restaurante cu mâncăruri locale, dar şi din cele cu meniu internaţional. Am fost dezamăgită să constat, însă, că aproape niciuna dintre delicatesele englezeşti preparate de Jamie Oliver nu se regăseşte în meniurile restaurantelor londoneze. Peşte cu cartofi prăjiţi şi fripturi de vită este cam tot ce am găsit tradiţional, deşi nu s-ar putea spune că erau gătite altfel decât ca pe la noi. Peste tot erai întâmpinat cu mâncare fast food, burgeri, pizza şi nelipsiţii cartofi prăjiţi. Un prânz pentru trei persoane costă între 35 şi 50 de lire, în funcţie de băuturi. Am găsit şi oferte mai ieftine. Într-un restaurant cu specific italienesc două feluri de mâncare costau 13 lire, acesta fiind în general preţul pentru un singur fel. O bere, mai amară decât cea cu care sunteţi obişnuiţi aici, costă între 3 şi 5 lire, în general. În loc de apă plată sau carbogazoasă îmbuteliată, puteţi cere apă de la robinet care este gratuită şi vă asigur, la fel de bună la gust. Dacă sunteţi prea grăbiţi să staţi la masă, puteţi lua un hot dog sau altceva direct de pe stradă, de la tarabele elegante de peste tot. Preţuri bune la mâncare au şi bisericile, care servesc la prânz meniuri cu 3 lire o supă şi 7 până la 15 lire un fel doi.

Westminster Abbey, cavoul regilor englezi

Şi pentru că tot am ajuns la biserici, Londra este plină de asezaminte de cult importante prin semnificatia lor pentru englezi în primul rând, cât şi pentru arhitectura lor. Noi am ajuns doar la Abaţia Westminster, unde un bilet de intrare costa 22 de lire, cu audio ghid. Exista şi un pachet, de care am profitat-20 de lire intrarea pentru un adult însoţit de un copil până în 15 ani. Catedrala este un loc impresionant, făcută în stil gotic în 1050. Primul rege încoronat aici a fost William Cuceritorul, iar ultimul, Regina Elisabeta a II-a care a primit însemnele monarhiei în 1953. În 1960, regina a acordat titlu de biserică regală abaţiei, independentă de episcopie şi supusă direct monarhului. Aici au avut loc multe nunţi regale, inclusiv cea dintre Kate Midelton cu printul William,  şi tot aici sunt înmormântaţi mulţi oameni celebri, poeţi, scriitori sau oameni de ştiinţă ca scriitorul Charles Dickens sau fizicianul Isaac Newton. Slujba de înmormântare a prinţesei Diana a avut loc tot aici în 1997. În biserică nu sunt permise fotografiile sau filmările.

Lângă Abaţia Westminster se află clădirea Parlamentului, adică Palatul Westminster, cea mai faimoasă şi fotografiată clădire a oraşului, centru administrativ al regatului, încă din secolul XI. Într-o parte palatul are Turnul Victoria, în cealaltă, renumitul turn cu ceas Big Ben, un simbol incontestabil al Londrei. Noi l-am prins în reparaţie, aşa că nu am putut admira din cauza schelelor, aspectul său gotic. Chiar şi aşa, însă, am observat frumuseţea ceasului care are şi acum o precizie extraordinară, deşi a trecut prin două războaie mondiale şi multe alte greutăţi. O parte a Parlamentului se poate vizita şi astfel puteţi vedea parlamentarii în timpul şedinţelor, prin galeria vizitatorilor. Cel mai bine, palatul se poate vedea de pe podul peste Tamisa, şi dacă aveţi drum mergeţi şi în timpul zilei, dar şi seara, când este minunat iluminat, oglindindu-se în apele râului.

Treceţi podul spre London Eye. Ochiul Londrei este de fapt o roată uriaşă de observaţie aflată pe malul Tamisei, având o înălţime de 135 de metri. Pentru 27 de lire de persoană puteţi urca într-una dintre cele 32 de capsule şi, pentru 30 de minute, cât durează o rotaţie completă puteţi admira şi fotografia Londra de sus. Preţul poate creşte în funcţie de ce pachet preferaţi: cel cu şampanie, cu aperitive, cu prioritate la bord, cu actor care spune poveşti sau cu degustare de ciocolată şi vin. Există şi pachete care costă de la 625 de lire şi înseamnă că în capsulă vă puteţi căsători, puteţi lua o masă cu prietenii, puteţi face o cerere în căsătorie sau vă puteţi sărbători ziua de naştere. Luaţi în calcul cei 135 de metri deasupra Tamisei şi dacă aveţi rău de înălţime e clar că ar trebui să evitaţi această experienţă.

Aţi putea avea neplăceri de acest gen şi în Podul Londrei, care are pe la jumătate nişte geamuri în podea prin care puteţi vedea traficul şi râul de la 43 de metri înălţime. Nu priviţi în jos şi pentru a vă simţi şi mai bine, nu călcaţi pe geam, ci pe margine. Oricum, merită să mergeţi să vedeţi acest obiectiv, cu un tarif de intrare mult mai mic decât celelalte şi de asemenea, simbolic pentru Londra. Pentru adulţi preţul de vizitare este 9 lire, iar pentru copii între 5 si 15 ani este 4 lire.

Ce e de văzut în Turnul Londrei?

Podul se ridică în medie de 18 ori pe săptămână pentru a permite vaselor mari să treacă pe aici. Structura podului este din fier şi otel, dar e îmbrăcat în piatră pentru a avea un aspect asemănător cu clădirea vecină, Turnul Londrei. Până în zilele noastre, acesta este singurul pod basculant din Londra şi până nu demult era ultimul pod de peste Tamisa până la vărsarea ei în Marea Nordului. După ce vizitaţi podul, la final, există o cameră a motoarelor din perioada victoriană şi desigur, un magazin cu suvenire de bun gust.

Traversaţi podul, de data aceasta pe partea pietonală şi mergeţi la Turnul Londrei. Iarna, ultima intrare aici este ora 17, iar vara, 16. Luaţi-vă însă trei ore pentru vizită. Un tichet pentru adulţi este 23 de lire.

Turnul Londrei este de fapt o cetate medievală, cu ziduri de apărare groase, înconjurate cândva de apă, cu pod la intrare. De-a lungul celor peste 900 de ani de existență a avut rol de reședință regală, închisoare, arsenal și loc pentru execuții. Cel mai important obiectiv de văzut din Turnul Londrei este cu siguranță colecția de Bijuterii Regale, pentru că aici sunt ținute coroanele tuturor regilor, sceptrul regal, sfera regală și alte podoabe folosite la încoronarea regilor Angliei. În această zonă nu este permisă filmarea sau fotografierea din motive de securitate.

Vizita începe, însă, cu Turnul Alb, donjonul în care erau camerele regale, denumit așa, pentru că la un moment dat a fost văruit.

În acest turn este arsenalul militar, multe arme de tot felul, uniforme și în general tot ce ține de război. Doar turnul alb este foarte vechi, restul construcțiilor fiind terminate prin secolele 13-14. Aici este și o expoziție cu mijloacele de tortură din evul mediu, asupra căreia nu am insistat. Oricum torturile erau destul de rare, putând fi realizate doar cu aprobarea consiliului de coroană. Întreaga cetate are un aer sumbru, poate și din cauza multelor crime care s-au petrecut de-a lungul istoriei între zidurile ei. Autenticitatea este dată și de prezența corbilor, simbol al cetății.

Cu ajutorul hărții primite la intrare am descoperit pe rând Capela Sfântului Ioan sau Poarta Trădătorilor pe unde erau aduși la execuție toți aceia care deranjaseră într-un fel sau altul curtea regală. În curtea centrală descoperim turnul verde, care nu arată deloc ca un turn, ci doar ca o clădire obișnuită care nici măcar nu este verde și unde a fost ținută până la executarea sa, Anne Boleyn, cea dea doua soție a regelui Henric al 8 lea al Angliei. Cei doi s-au căsătorit în 1533 după multe demersuri diplomatice pentru că Henric trebuia să divorțeze de Caterina de Aragon cu acordul Papei, pentru ca trei ani mai târziu, după ce Anne a pierdut două sarcini, iar Henric s-a îndrăgostit de următoarea sa soție, monarhul o condamna la moarte pentru o așa zisă trădare. Faptul că la nici 11 zile după asasinarea Annei, Henric s-a căsătorit cu Jane Seymour a dus la dezaprobare din partea poporului, care deși nu o iubise pe Anne Boleyn în timpul vieții, o plângea acum. Tot aici a fost ținută și regina Jane Grey, de asemenea decapitată pentru o presupusă trădare. Urcați și pe metereze pentru a admira orașul de jur împrejur.

Londra are multe parcuri, toate foarte frumoase, în care trăiesc păsări și veverițe, într-un ecosistem de care londonezii au mare grijă. Noi am mers în Parcul St James, frumos și foarte întins. Ne-am amuzat hrănind veverițe și păsări cu alune, respectiv semințe, pentru că toate veneau să îți ciugulească din mână. Deși început de februarie, tot parcul era plin cu narcise care urmau să înflorească în maxim două săptămâni. Am traversat întinderea de verde și am descoperit Palatul Buckingham, reședința oficială a Casei Regale a Marii Britanii.

Buckingham, un castel cu porţi frumoase

Palatul Buckingham a fost construit între anii 1820-1837 și extins în 1913. Din 1933 se poate vizita pentru 25 de lire de persoană, iar banii astfel obținuți merg în restaurarea Castelului Windsor. Se pot vizita sălile de recepție și colecția de artă cu adevărat impresionantă. Palatul nu se poate vizita, însă, oricând, ci doar când regina e plecată în vacanță adică: între 20 iulie și 29 septembrie. Altfel, puteți vedea de afară o clădire care nu arată senzațional, dar care are niște garduri frumoase, aurii! Știam că în fiecare zi la ora 11.00 în fața palatului se adună turiști curioși să vadă ceremonialul de schimbare a gărzii. În ziua în care am fost noi, pe o plăcuță, în curtea din față, scria că în acea zi nu va avea loc acest ceremonial. Și asta pentru că schimbarea gărzii se face o dată la două zile iarna și doar din aprilie până în iulie este zilnic! Faceți câteva poze prin gard, cu cei trei patru soldați din gardă, care poartă vestoane roșii și renumitele căciuli din blană de urs, cu statuia din fața palatului și luați-o pe jos spre Westminster, căci nu e departe. Aveți ocazia să vedeți un cartier londonez tipic, cu case aranjate la linie, cu străzi curate, cu ceainării cochete.

Iubirile din Palatul Kensington

Palatul Kensington se află în cartierul cu același nume, locuit și acum de nobilimea engleză. Cu toate că arată ca o gară, acesta a fost și încă este, reședință regală încă din secolul XVII. Aici s-a născut şi a copilărit regina Victoria, dar primii locatari au fost regele William al 3 lea de Orania şi soţia sa, regina Mary. Cel mai mult, însă, Palatul Kensington este cunoscut pentru că aici a trăit, pe vremea când era căsătorită cu prinţul Charles, prinţesa Diana de Wales. Regele George al 2 lea si sotia sa Caroline şi au pus şi ei amprenta asupra palatului. Pe vremea când ei erau locatari aici, mare parte din săli erau destinate petrecerilor de tot felul.

Caroline este cea care a construit grădinile şi în care, ca o extravaganţă, creştea tigrii, în vreme ce soţul său se dedica problemelor regatului. Ea organiza baluri fastuoase, serate literare, dar şi petreceri cu jocuri de noroc.

Interioarele nu sunt bogate în mobilier sau obiecte de decor, dar peste tot, pereţii sunt acoperiţi cu lambriuri elaborate, tapiserii şi tablouri. Din loc în loc vizitatorii pot vedea rochiile reginei Caroline, dar şi hainele de doliu ale lui George al II lea, care dupa moartea sotiei sale, a ordonat ca nimic din palat să nu fie schimbat, nici măcar lemnul din semineul din galeria de artă. Kensingtonul este plin de poveşti de dragoste. Într-o altă cameră în care regina Mary servea masa, aflăm cât de mult a iubit-o pe aceasta soţul său. Mary s-a îmbolnăvit de variolă şi a murit la vârsta de 32 de ani. În timp ce zăcea, William a stat lângă ea pe un pat de campanie. În acea perioadă, el îi scria unui prieten: „Nu poţi să crezi cât de mult o iubesc! Dacă aş pierde-o, aş termina-o cu lumea”. Fuseseră pe tronul Angliei împreună doar patru ani şi ratificaseră împreună Declaraţia drepturilor din 1689 care dădea Angliei o organizare modernă, ce statornicea puterea supremaţiei legislative a parlamentului, asupra puterii executive regale. După  moartea soţiei sale, William a rămas să conducă singur Anglia. Paturile, scrinurile, birourile de scris, măsuţele pentru servirea ceaiului, sunt conservate printr-o lumină slabă din exterior, jaluzelele fiind trase până la jumătate.

La parter puteţi admira o parte din bijuteriile reginei Victoria făcute după schiţele soţului său, prinţul Albert de Saxa Coburg Gota. Exemplu în acest sens este setul cu smaralde format din cercei, tiară, colier şi inel. O altă tiara, de data aceasta din diamante, este cea pe care regina Victoria i-a făcut-o cadou nepoatei sale, prinţesa Louisse, care a purtat-o în ziua nunţii sale. Victoria şi Albert au trăit la Kensington în prima parte a căsniciei lor, după care s-au mutat la Buckingham. Si ei au avut o căsnicie plină de dragoste care a ţinut doar 20 de ani pentru că Albert a murit la 42 de ani. Au avut împreună nouă copii care au devenit monarhi peste tot prin Europa. Lipsită de iubire a fost, însă, viaţa de cuplu a prinţesei Diana de Wales cu prinţul Charles. Dianei i-a plăcut mult Kensingtonul şi chiar dacă nu veţi vedea apartamentele ei, pentru că sunt locuite şi acum de familia regală, colecţia de haine este impresionantă. Diana avea un senzaţional simţ al esteticului şi întreaga sa viaţă la curtea regală a uimit nu numai prin eleganţă şi dedicare pentru cauzele sociale, dar şi pentru minunatele ţinute. Rochii purtate la diverse recepţii, evenimente mondene sau sociale sunt păstrate la Kensington Palace în cutii de sticlă. Inclusiv după divorţul din 1995, Diana a rămas în inimile englezilor şi nu numai. De altfel chiar aceasta era titulatura ei, unanim recunoscută: prinţesa inimilor pentru că era implicată în tot felul de acţiuni caritabile. A muncit pentru Crucea Rosie şi a dus o lupta asiduă pentru a curăţa lumea de mine terestre. Rămâne celebră fotografia ei pe patul unui bolnav de SIDA în 1987, când încă se mai credea că această boală se ia prin atingere. În Grădinile Kensington există un monument închinat Dianei, făcut după moartea sa, într-un teribil accident auto la Paris, în 1997. Avea doar 36 de ani şi inspirase pe toată lumea cu bunătatea ei.

La pas prin Londra

După ce v-ați luat porția de istorie mergeți și în partea care întreține divertismentul în Londra. Coborâți la stația de metrou Picadilly și pierdeți-vă pe străduțele din Picadilly Circus, unde nu este niciun circ, ci doar o piață rotundă de unde pornesc artere în toate direcțiile. Mergeți spre cartierul chinezesc și mâncați cu 10 lire cât puteți sau cu 7 lire pentru un pachet de luat acasă. Mai peste tot veți vedea rațe preparate, atârnate la geam. Prețul mâncării chinezești este bun și chiar londonezii vin des aici. Nu plecați de la ideea că nu vă place mâncarea chinezească. Sunt multe sortimente și vă puteți lua tot felul de tocănițe cu carne de pui, de exemplu, care să nu aibă gust cu mult diferit față de clasica tocană făcută de bunica. Chinatown a apărut în 1950, odată cu comunitățile chineze, dar astăzi, pe străduțele cu lampadare roșii atârnate peste tot, pot fi văzute și restaurante japoneze, coreene, vietnameze și altele, tot asiatice. În Soho este viața de noapte: cu baruri, cluburi, dar și teatre și cinematografe. După ce colinzi toată ziua, e greu de crezut că mai ai forță și pentru distracția într-un club, cu atât mai mult cu cât mâine trebuie să fii iar apt pentru alte vizite. Așa că noi ne-am mulțumit să privim din stradă forfota londoneză din ceas de seară, să filmăm și să  admirăm zona. Am intrat într-un magazin cu piese de construit, unde erau făcute la scară mare Big Benul, un vagon de metrou sau London Eye, într-un restaurant pentru familiile cu copii care era replica unei jungle și unde puteai servi cina sau doar o bătură printre liane, cascade, flori colorate și animale de pluș.

Cu ce vii acasă de la Londra?

Din Picadilly puteți cumpăra suvenire, mai toate chinezești, dacă vine vorba de obiecte, dar și cutii de metal cu ceai negru, preferatul englezilor, sau bomboane de ciocolată, caramele și fursecuri. Toate reprezintă simboluri ale Londrei-autobuzele supraetajate, cabinele telefonice roșii, taxiurile negre, Big Benul, cabina gărzilor regale și în general pot fi folosite pe urmă ca pușculițe. Prețul diferă în funcție de produs, mărime și locul de unde cumpărați, începând de pe la 3 lire cutia și până la 12 lire, cutia mare, cu ceaiuri din mai multe sortimente. Interesante sunt și cutiile mici de ceai, trei la 5 lire, care se vând fie la set, fie la bucată. În general, este bine să cumpărați suvenire din zone ceva mai îndepărtate de obiectivele turistice pentru că sunt mai ieftine. Am găsit chiar magazine care aveau multă marfă la jumătate de preț, așa că am putut cumpăra pentru fiecare câte ceva. Magneții de frigider nu erau mai ieftini de o liră și 50 de peny dacă îi cumpărai la bucată, dar puteai să dai și 4 lire pe cinci bucăți în anumite magazine.

Dacă aveți copii, cu siguranță le va face o plăcere deosebită să vadă un magazin Harry Potter, micul vrăjitor din cărțile autoarei engleze J.K Rowling. Unul deosebit este în gara King’s Cross St. Pancras, care se află chiar lângă Platforma 9 și 3/4, locul din care Harry și prietenii săi ajungeau pe peronul special de unde luau trenul către școala de vrăjitori Hogwarts. Ca să faceti poze cu celebrul cărucior de bagaje este gratuit, dar trebuie să stați la rând destul de mult. În magazin, însă, puteți să intrați măcar să admirați baghete magice, hoțoaice, bufnița albă a lui Harry, articole de îmbrăcăminte cu emblemele celor patru case vrăjitorești din școală, cărți și o mulțime de alte obiecte imprimate cu logoul HP, destul de scumpe și care îi rotunjesc considerabil veniturile din drepturi de autor, mamei acestei nebunii frumoase. Şi mai frumos este în Studiourile Warner Bross, acolo unde au fost filmate parte din frumoasele aventuri ale lui Harry, dar pentru asta trebuie sa va faceti reyervare cu mult înainte. Nu ştiam asta şi am ratat şansa de a le vedea.

Tot pentru copii trebuie să mergeți să vedeți Muzeul Științei și Muzeul de Istorie Naturală, unde intrarea este gratuită. O să vă placă cu siguranță și vouă, dar copiii au aici șansa să facă și să vadă experimente științifice și să interacționeze cu anumite exponate. Cu greu le veţi putea vedea pe fiecare într-o singură zi. În muzeul de stiinta o parte importanta este constituita de cercetarea spatiului.

Modulul de comanda de pe Apollo 10 sau racheta lui Stephenson, adică prima locomotivă cu aburi, fac parte dintre exponatele cele mai căutate de vizitatori. Aici puteţi vedea şi maşini de epocă, primele avioane uşoare şi elicoptere, un far şi contra cost, puteţi urca şi într-un simulator de zbor. Tot contra cost este şi zona cu experimente care merită vizitată neapărat, Wonderlab. Aici puteţi vedea cum se reflectă lumina, ce culori văd de fapt oamenii, ce proprietati incredibile au metalele, cum se văd vibraţiile, cum apare condensul, cum acţionează forţa sau electricitatea. Dacă micuţii s-au plictisit, ceea ce e puţin probabil, se pot da în tobogan, după care pot încerca brioşele cu stele de la restaurantul muzeului.

Muzeul de Istorie Naturală este în imediata apropiere a celui de ştiinţe, dar e puţin probabil să le vizitaţi pe amandoua in aceeasi zi.  Muzeul dinozaurilor, aşa cum îl ştiu copiii din Londra, pentru că are multe schelete şi reconstituiri ale unor dinozauri, găzduieşte şi multe alte minunăţii: o macheta a balenei albastre în mărime naturală, alături de un schelet real, o colecţie impresionantă de pietre preţioase şi semipreţioase, multe specii de animale împăiate, o secţiune destinată omului cu tot ce înseamnă asta sau o sculptură interesantă a pământului prin care se ajunge cu o scară rulantă la restaurant.

Clădirea în care funcţionează muzeul este deosebit de frumoasă, atât la exterior, cât şi interior, fiind mai frumoasă decât oricare dintre palatele văzute de noi in Londra. Tot aici veţi găsi şi un simulator de seisme, pe care noi nu am dorit să îl încercăm.

Şi dacă tot sunteţi la Londra, vizitaţi rapid şi unul dintre multele stadioane de acolo. Englezii au inventat fotbalul şi sunt foarte mândri de asta. Noi am văzut Stamford Bridge, stadionul echipei Chelsea, acolo unde a jucat şi Dan Petrescu, celebrul fotbalist român. Intrarea aici este 23 de lire de persoană.

Cu siguranţă nu sunt suficiente cinci zile să vezi toate atracţiile Londrei, dar îţi poţi face o părere despre viaţa în această metropolă, despre oameni, despre vreme şi despre istoria sa. O părere suficient de bună încât să îţi doreşti să revii.

 

Verifică şi

DJ Oxia concertează acum pe platoul din faţa Castelului Peleş din Sinaia

Sute de tineri dansează acum pe platoul din faţa Castelului Peleş din Sinaia, acolo unde …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *