Vizită la Petrotel Lukoil. Adevărul despre aburul alb şi proiectele de mediu de sute de milioane de dolari
„Suntem conştienţi de faptul că ne aflăm la nici 2 km de centrul oraşului Ploieşti aşa că suntem foarte atenţi în ceea ce priveşte calitatea aerului pe care îl respirăm toţi!” Este declaraţia directorului general executiv al Petrotel Lukoil Ploieşti, Andrey Bogdanov care a spus că, de 20 de ani, investitorul rus a alocat sume mari de bani retehnologizării şi aparaturii care reduce emisiile poluante.
Declaraţiile au fost făcute astăzi, în cadrul unui tur pregătit pentru presa locală şi naţională, tur în care am putut descoperi, cu explicaţiile de rigoare, punctele importante ale rafinăriei ploieştene a cărei istorie începe în 1904.
Grupul Lukoil a preluat rafinăria în 1998 şi de atunci şi până în 2005 a investit doar în lucrări pentru protecţia mediului 11 milioane de dolari. Din 2008 a început o altă etapă de investiţii în proiecte de mediu, astfel încât bugetul total alocat rafinăriei în perioada 2008-2015 de către compania Lukoil pentru conformare a fost de 120 de milioane de dolari.
Pe parcursul vizitei am văzut mai multe instalaţii despre care opinia publică crede, în mod greşit, că degajă în aer emisii poluante. Instalaţia Belco, pusă în funcţiune la începutul anului 2015, este cea din care iese în permanenţă aburul alb, despre care am aflat că este abur, nu fum poluant. De altfel, lângă această instalaţie nu mirosea a nimic suspect, aşa cum ne aşteptam.
„Ceea ce vedeţi aici este instalaţia Belco de tratare a gazelor arse generate în instalaţia de cracare catalitică. Procesul tehnologic constă în tratarea acestor gaze care conţin emisii de SOX, NOX şi pulberi cu o soluţie apoasă. Gazele arse, având o temperatură de 260 de grade la intrare, apare fenomenul de vaporizare a apei, aceşti vapori fiind observaţi în acest abur pe care toată lumea îl crede fum”, a explicat inginerul Florin Enache.
ing. Dan Dănulescu, director general adjunct Petrotel Lukoil Ploieşti: „Raportat la anul 2004, acum am redus emisiile pe întreaga rafinărie la peste 90% la toate componentele-oxizi de sulf, oxizi de azot, pulberi.”
Anul trecut în luna aprilie, a fost pusă în funcţiune altă instalaţie prietenoasă cu mediul înconjurător. Este vorba despre turnurile de răcire a carburanţilor făcuţi la Petrotel Lukoil.
„Practic în urma punerii în funcţiune a acestei instalaţii, consumul de apă ca agent de răcire la aceste două sectoare, a scăzut cu 30%. Asta înseamnă economie de apă, de energie electrică, de utilităţi”, a explicat directorul Dan Dănulescu.
Pe platforma rafinăriei există şi un centru de comandă de unde se monitorizează în permanenţă emisiile, dar şi echipamentele, practic, creierul rafinăriei.
„Avem un monitor de pe care observăm emisiile din cele trei puncte în care avem monitorizare online. Personalul este conectat la aceste sisteme printr-o interfaţă şi toţi vedem în timp real pe telefon sau tabletă tot ce întâmplă cu facla şi alte componente”, spune Dan Dănulescu.
Cât despre disconfortul olfactiv de care se plâng ploieştenii din Mihai Bravu, reprezentanţii Lukoil au explicat că mirosurile industriale nu înseamnă poluare, fapt evidenţiat de altfel şi de staţiile locale de monitorizare a aerului care, de cele mai multe ori, nu indică depăşiri atunci când în aer se simte miros specific de rafinare. Mai mult, pentru a preîntâmpina acest efect propagat de vânt în primul rând, Petrotel Lukoil a încheiat un contract cu Autoritatea Naţională de Meteorologie care anunţă fenomenele climaterice în timp util, iar rafinăria a creat anumite proceduri pentru ca eliminarea zestrei gazelor din instalaţii să nu se facă din toate în acelaşi timp, ci treptat şi astfel se pot controla debitele de gaze care se află în faclă şi totodată să se diminueze mirosul.
Investiţii în energie regenerabilă
Am ajuns în cele din urmă la Energy and Gaz, locul în care s-a investit foarte mult pentru producerea energiei regenerabile. Aici există o centrală termoelectrică de cogenerare care are o capacitate electrică instalată de 61 de MW şi 300 Gcal pe oră şi care a fost retehnologizată şi pusă în funcţiune în 2011, în urma unei investiţii de 171 milioane de dolari. Aceasta funcţionează cu cocs de petrol, gaz şi cărbune de la Filipeştii de Pădure.
Tot pe platforma rafinăriei există şi o centrală electrică fotovoltaică cu o capacitate de 9MW pusă în funcţiune în 2014 cu o investiţie de 9 milioane de dolari.
Grupul Lukoil, prin intermediul acestei divizii, a pus în funcţiune în 2013, în zona Dobrogea, o centrală electrică eoliană cu 42 de turbine, valoarea investitiţiei fiind de peste 100 de milioane de dolari.
Per total, investiţiile acestea reduc anual gazele cu efect de seră cu 220.000 de tone de dioxid de carbon.
Alte proiecte
În viitorul apropiat, rafinăria şi-a propus spre realizare alte două proiecte pentru protecţia mediului. Este vorba despre modernizarea instalaţiei de Cocsare-etapa 1 însemnând 7 milioane de dolari, un proiect ce va reduce la ZERO emisiile de proces, dar şi despre construcţia unui nou complex de recuperare a sulfului în valoare de 25,9 milioane de dolari care va permite reducerea la ZERO a emisiilor accidentale de oxizi de sulf. Finalizarea acestor obiective va avea loc în 2020.