miercuri , 13 decembrie 2017
Acasă / Turism / Video-Covasna turistică, loc ideal pentru timp de calitate în familie

Video-Covasna turistică, loc ideal pentru timp de calitate în familie

La două ore de mers cu maşina de Ploieşti se întinde un ţinut binecuvântat, dătător de sănătate trupească şi limpezitor de minte. Judeţul Covasna este renumit pentru apele sale cu proprietăţi minerale deosebite, dar cine vine aici la tratament, trebuie să ştie că poate găsi mult mai mult. Mai exact acel echilibru fără de care trupul nu poate fi sănătos, iar asta poţi găsi în experienţe de viaţă interesante. Cu siguranţă, Covasna este un loc minunat pentru a petrecere sărbătorile de iarnă, aşa că ar trebui să vă grăbiţi cu rezerevările!

Echipa editorială a emisiunii Prahova Economică a acceptat cu bucurie invitaţia Asociaţiei Travel Focus de a cunoaşte acest judeţ şi vă pot spune acum că a fost într-un ceas bun. Am găsit aici nu numai afaceri prospere, locuri minunate, ci şi oameni talentaţi şi muncitori cu care v-am obişnuit în emisiunile noastre. Peste tot e loc de mai bine, dar autorităţile din Covasna au început deja promovarea aşa că lucrurile se îndreaptă în direcţia corectă.

Pensiunea din vârful dealului

Până acum nu auzisem de Saciova. E o localitate mică, aproape de o pădure care se întinde pe sute de hectare. Un investitor a înţeles potenţialul imens pe care îl pot avea dealurile mănoase şi această pădure cu vietăţile din ea. Aşa că a construit o pensiune rustică cu tematică vânătorească, realizată în parte cu fonduri europene.

Pensiunea Saciova Hills are câteva camere mobilate minimalist, fără televizor şi fiecare oferă o privelişte minunată.

Am fost întâmpinaţi cu pălincă, vişinată şi kurtoş kolac, dar tot ce am mâncat aici a fost senzaţional, iar papilele gustative s-au simţit răsfăţate de la aperitiv şi până la desert.

Clătita pufoasă cu cremă de hribi din pădure, supa cu carne de mistreţ atât de fină sau tocana potrivită cum nu se poate mai bine cu condimente şi bundinca cu brânză savuroasă, toate ne-au făcut să ne dorim să revenim la Saciova.

Plimbare în natură printre mistreţi

Satisfăcuţi culinar, ne-am urcat în două maşini şi după câteva minute ne aflam în mijlocul pădurii. Am fost asediaţi aproape imediat de mai multe familii de mistreţi care ne priveau curioase. Porcinele s-au înmulţit şi printre copaci au apărut şi câţiva cerbi. Şi, ca şi când peisajul acesta nu ar fi fost destul de surprinzător, gazdele ne-au spus că Land Roverul care ne adusese aici, a fost făcut în 1964 in Marea Britanie special pentru vânătorul  Nicolae Ceauşescu. Dictatorul o folosea la toate vânătorile în ţară, dar până la locaţia respectivă venea cu un elicopter.

Revenind la animale, am aflat că acestea sunt obişnuite oarecum cu oamenii, iar acum ne înconjuraseră pentru că ştiau că e ora când pădurarul le aduce mâncare.

Un popas la Brateş

Următoarea noastră oprire a fost în satul Brateş unde am vizitat un meşteşugar tradţional. Doamna Erzsebet Bartok este de fel din Bacău, dintr-o familie de ceangăi, dar de 30 de ani locuieşte în Covasna cu soţul său. A adus de acasă meşteşugul lucrului la războiul de ţesut şi face şi acum covoare şi carpete tradiţionale.

Elisabeta cum îi spun vecinii români şi-a făcut dintr-o cameră a casei sale muzeu. Aici are expuse trei costume tradiţionale ceangăieşti, războiul de ţesut unde face şi demonstraţii, traiste, preşuri, carpete şi covoare ca cele cu care se duce la târg. E vizitată de elevi cărora li se explică pe viu tradiţiile, dar şi de grupuri de turişti aduse de Asociaţia pentru Dezvoltarea Turismului în Covasna şi de alte organizaţii.

Turism în hotel de patru stele meritate

Se făcuse seară aşa că am fost nevoiţi să plecăm spre Hotelul Clermont de 4 stele din Covasna unde aveam să rămânem două nopţi.

Aici ni s-a demonstrat că luxul înseamnă mai mult decât camere spaţioase şi curate, frumos mobilate, restaurant cu mâncare bună, sală de sport, piscină şi săli de conferinţe. Dimineaţă, ne-a fost prezentată întreaga locaţie care mi-a depăşit cu mult cele mai exigente aşteptări. Cei de aici au înţeles perfect că oamenii care vin la tratament în special vor şi alte atracţii.

Aşa că au făcut şi un club de noapte, o sală pentru jocuri de biliard sau popice, multe terenuri de tenis, fotbal în aer liber,  locaţii pentru paintball, tir cu arcul, tiroliană, panou de escaladă, dar şi posibilitatea ca turiştii mici şi mari să plece cu bicicleta în pădure sau cu UTV-urile.

Cea mai importantă componentă, însă, rămân pachetele spa şi cele de sănătate. Pe zona spa, hotelul oferă diverse împachetări cu alge, argile, masaj, exfolieri de mai multe tipuri, toate făcute cu ingrediente naturale.

Mofete unice in lume

Se poate spune că o inimă sănătoasă se poate face la Covasna. Afecţiunile cardiovasculare şi circulatorii pot fi tratate cu succes la mofeta şi băile cu apă minerală. Chiar aici, în hotel, pacienţii se pot expune unor tratamente cu gaze din emanaţii postvulcanice din care se utilizează ca factor terapeutic dioxidul de carbon.

De altfel, mofetele de la Covasna sunt unice în Europa şi în lume. Una dintre aceste mofete este şi Mofeta Bene, din centrul staţiunii.

Prin acţiunea vasodilatatoare, mofeta este recomandată şi pentru afecţiuni ale aparatului genital, vindecând în unele cazuri infertilitatea si impotenţa.

Centrul staţiunii Covasna este mic şi prea puţin modernizat. Are aerul unui oraş în care timpul a stat în loc. Câteva hoteluri vechi, renovate, un râu din care din loc în loc vezi bolborosind gazul mofetic, o staţie de captare a unor izvoare foarte bogate în fier de unde localnicii beau zilnic, chiar dacă apele acestea se consumă la recomandarea medicului.

Din Balta Dracului, monument al naturii cu activitate postvulcanică, a rămas un fel de fântână împrejmuită a cărei apă murdară acum, încă mai bolboroseşte.

Autorităţile locale au însă planuri mari. Au deja o pârtie construită acum câţiva ani, care nu funcţionează toată iarna, dar pe care vor să o doteze cu mai multe tunuri de zăpadă. Zona ar avea potenţial mai ales prin meşteşugurile de aici-prelucrarea lemnului, creşterea oilor şi prelucrarea lânii şi pieilor, ţesătorie, dar şi prin produse alimentare deosebite-pâinea cu cartof, cozonacul secuiesc sau turta dulce de Târgu Secuiesc.

Cândva de la Covasna venea o stofă de bună calitate, renumită şi peste hotare, dar fabrica s-a închis după revoluţie. La fel s-a întâmplat şi cu industria producătoare de construcţii de maşini sau cea de ţigarete, Carpaţi şi Snagov, fiind produsele binecunoscute ale epocii ceauşiste.

Creşterea cea mai mare la bugetul judeţului vine din turism, aşa că autorităţile încearcă să fructifice cât mai mult acest avantaj. Investiţiile vin desigur tot din mediul privat, dar promovarea lor corespunzătoare, aduce beneficii ambelor părţi.

Un muzeu deosebit

În drumul nostru spre Băile Balvanyos, ne-am oprit la Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala.  Muzeul acesta privat este compus din două case principale-prima, cea de la intrare este o casă rămânească tradiţională de la începutul secolului XX care a devenit muzeu în 1970 şi care adăposteşte mobilier, obiecte din viaţa de zi cu zi, port popular şi chiar fotografii vechi. Cea de-a doua casă, pe două niveluri, este nouă şi conţine obiecte artizanale, unelte meşteşugăreşti, fotografii, mobilier, lăzi de zestre care au aparţinut atât ceangăilor, cât şi secuilor şi saşilor din zonă.

Ceangăii sunt maghiari care au migrat la 1764 spre Moldova şi Ţara Bârsei pentru a scăpa de mers la oaste şi de taxele impuse de Regatul Maghiar.De aceea se vede în portul lor influenţe etnice moldoveneşti-iile femeieşti au cusute flori colorate, în comparaţie cu cele maghiare care sunt albe cu broderii, fotele sunt petrecute strâns pe corp, în timp ce fustele ungureşti sunt largi şi au un şorţ alb în faţă.

Colecţiile adunate aici sunt deosebite şi cu siguranţă merită văzute, chiar dacă muzeul are şi un neajuns: cea care ar fi trebuit să ne fie ghid aici a refuzat să vorbească româneşte, iar dacă noi nu am fi avut o vorbitoare de limbă maghiară cu noi care ne-a făcut traducerea, înţelegerea a tot ce era acolo ar fi fost probabil dificilă.

Hotelul din mijlocul pădurilor

La Balvanyos, în vârful unui munte, printre brazi înalţi, veţi găsi Grand Hotel Balvanyos deosebit, cu mobilier rustic, aranjat cu bun gust, toate interioarele fiind decorate cu opere de artă. Şi acest hotel are bază de tratament, dar şi spa.

Acest resort din mijlocul naturii are un parc de aventură chiar în faţă , un restaurant laborator gastronomic  şi 102 camere la standard de patru stele, toate cu vedere spre munte.

În sălile de conferinţă se ţin şi vernisaje ale artiştilor locali, cei care au decorat cu operele lor întreg resortul.

În preţul camerei intră atât micul dejun, cât şi acces la piscină cu apă dulce, piscină cu apă sărată , saună umedă şi uscată şi saună secuiască cu cetină de brad.

Spa-ul are elemente unice în ţară, pe lângă tipurile de masaj din mai multe colţuri ale lumii, cameră cu sare sau împachetări cu nămol de la Techirghiol.

De aici veţi ajunge uşor la Lacul Sfânta Ana, situat la doar 9 km de hotel şi Tinovul Mohoş, zone protejate formate în două conuri vulcanice din Masivul Ciomatu.

Pe lângă aceste hoteluri de lux veţi găsi bineînţeles şi pensiuni la preţ mult mai mic unde veţi descoperi stilul de viaţă autentic al locuitorilor.

Turta dulce de Târgu Secuiesc

După vizita la Balvanyos, la hotelul din Covasna ne aşteptau doi producători de turtă dulce din Târgu Secuiesc. În sala de mese ne-am distrat decorând deliciosul produs pe care îl găsim cu bucurie la târguri. Joszef şi mama sa, Erszebet, ne-au povestit despre afacerea familiei începută în 1880.

Acum, înaintea sărbătorilor, familia face un produs binecunoscut în zonă, dar de care nu auzisem până acum.

Turta dulce a familiei Szanto este făcută la cuptor de lut, de unde gustul mult mai bun. Familia face şi bomboane de pom după reţeta bunicilor, deosebite faţă de cele pe care le ştiţi în magazin.

Cartierul românilor: Voineşti

Ultima zi din info tripul din Covasna ne-a oferit ocazia de a cunoaşte doi bravi români din cartierul Voineşti. La marginea oraşului Covasna, acest cartier cu case frumoase este parcă tot timpul pregătit de 1 decembrie cu drapel la aproape fiecare poartă. Ciobanul Nicu Manea ne-a explicat cum face caşul, dar mai ales ne-a dat o lecţie de istorie foarte importantă. El şi-a promovat produsul şi localitatea într-un mod aparte.

 

Alături de alţi vecini şi prieteni, Nicu a plecat chiar la Bucureşti pentru a promova Covasna.

 

Am vrut să vedem cine face formele pentru caşul lui Nicu şi am mers câteva străzi până l-am găsit pe Gheorghe Smădu, sculptor local. Ne-a întâmpinat în atelierul său.

Sculptorul decorează în acest fel cabane rustice.

Muzeul secuilor

După Voineşti am plecat spre Sfântu Gheorghe unde am vizitat doar Muzeul Naţional Secuiesc. Istoria nu precizează prea clar provenienţa secuilor. Se ştie doar că un trib de secui şi unul de saşi au însoţit în anul 1.150 triburile maghiare în drumul lor spre Câmpia Panonică.

Muzeul secuiesc adăposteşte mai multe secţii care reflectă viaţa acestor etnici de-a lungul secolelor: obiecte din gospodărie, interioare ale unei case secuieşti, instrumente, arme, unelte agricole şi meşteşugăreşti, fotografii şi tablouri.

Trei zile sunt prea puţine pentru a vizita frumosul judeţ Covasna, aşa că ne-am propus să revenim aici în alte localităţi şi cu alţi oameni la fel de interesanţi.

 

 

Despre Raluca Eparu

Raluca Eparu este jurnalist din 2001 atunci când s-a alăturat echipei Monitorul de Prahova. A scris pentru mai multe publicaţii locale şi naţionale (Monitorul, Observatorulph, Libertatea) şi este reporter corespondent pentru Prima TV din 2008. Crede cu tărie că presa are datoria de a informa şi educa şi că publicul poate fi format în funcţie de ce i se oferă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *