Global site tag (gtag.js) - Google Analytics -->

Cârciumăriţă de Calea Moşilor. Povestea Boogie Bar şi a oamenilor din spatele lui

30 octombrie 2017
Share:
Cârciumăriţă de Calea Moşilor. Povestea Boogie Bar şi a oamenilor din spatele lui

Georgiana Lazăr (40 ani) a trăit jumătate de viaţă în Ploieşti şi chiar dacă acum stă de ani buni în Capitală, o parte din suflet i-a rămas aici. Pentru că e exact partea aia frumoasă, când crezi că orice se poate împlini dacă îţi doreşti cu adevărat şi când exersezi la scară mică ceea ce vei fi la un moment dat. Chiar şi cârciumăriţă!

Geo a absolvit Liceul Mihai Viteazul, după care Colegiul de Tehnică Dentară din Bucureşti. Nu a profesat, pentru că şi-a dat seama că nu îi plăcea asta.

Pentru cei care o cunosc pe Geo, aşa ca mine, faptul că acum are o cârciumă, cum spune ea, nu reprezintă o surpriză. Ea are tot ce-i trebuie unei cârciumăriţe - este de „gaşcă”, haioasă de leşini (puţini oameni spun bancuri aşa de bine ca ea), fără fiţe de licenţiată şi cu dorinţa de a face ceva cu existenţa ei pe aici. După ce a fost pe rând chelneriţă, crupier, promotor, administrator într-o grădiniţă, maseur, a încercat-o și pe asta. Aşa a apărut Boogie Bar, (Str. Popa Petre, nr.36) concept inedit, primitor de te-ai muta acolo( Geo chiar stă acolo, la mansardă, sau „clopotnița” cum îi spun prietenii).

Boogie e un loc numai bun de ieșit cu prietenii la un pahar, la un joc de foosball, la un ceaun sau grătar, chiar pe terasă, la o petrecere tematică pe care o poți organiza chiar tu, și de ce nu, la o discuție interesantă “ca la psiholog” dar într-o atmosferă relaxată, în care nu te judecă nimeni şi nu-ţi pune etichete, pentru că cel din spatele tejghelei a auzit oricum mai multe decât ai trăit tu.

Boogie Bar a apărut dintr-o “necesitate”. (râde) Se desființase barul în care obișnuiam să mergem, eu și prietenii mei, și parcă nu mai era niciunul aşa, să ni se pară atât de primitor. Aşa că am zis, ce ar fi să deschidem noi un bar? Suntem patru asociați și fiecare a venit cu aproximativ 3.000 de euro. Nu este o sumă foarte mare, dacă stai să te gândești, dar am muncit mult ca să arate cum îl vezi.

Dar să-ți povestesc de la început. Am căutat mai întâi o casa pe care să o închiriem. Am găsit mai multe, dar proprietarii, când auzeau ca vrem să deschidem un bar, ne refuzau. Proprietarul casei în care ne aflăm acum a fost foarte deschis. Nu ne-am așteptat la asta de la un om trecut de 80 de ani. „Nu iau casa cu mine în groapă. Faceți ce vreți, dacă ieșim cu toții mulțumiți, e foarte bine!”. Casa e foarte frumoasă - e din 1903, situată într-o zonă protejată istoric, iar interiorul se preta perfect pentru ce voiam noi.

Fiecare dintre noi a muncit și a venit cu idei. Prietenii ne-au ajutat enorm. Nu deschisesem, dar în fiecare seară era cineva la noi. Totul e făcut de noi, am pictat, am tăiat, am lipit, am “luminat” până am ajuns la produsul final: Boogie. Într-o lună am fost gata să deschidem porțile. Am aranjat fiecare cameră în mod diferit. Una din camere o numim "la butoaie" pentru că mesele și scaunele sunt niște butoaie, peste care am pus lemn pe care sunt pictate mesaje pozitive. În altă cameră, mesele sunt personalizate cu coperți de vinyl-uri. Spațiul este optimizat la maxim, fără a fi înghesuit.” - povestește cârciumărița de Calea Moșilor.

Boogie Bar este deschis din 2015, dar asociații încă mai vin cu bani de acasă.

 

„Este o pasiune, mai are până să fie afacere. Eu şi Gonzo suntem cei care se ocupă de bar şi nu ne este uşor întotdeauna. Trebuie plătită chiria, taxe către stat, mereu e câte ceva de reparat, de schimbat. Dar mă bucur! Mă bucur de bucuria celor care vin aici, de poveştile pe care le aud, de prietenii mei vechi şi de cei pe care mi i-am făcut aici şi care au devenit „de-ai casei”. Boogie aș vrea să devină o bulă în timp, ca o constantă în viaţa oamenilor, un loc unde te întorci mereu şi mereu şi să fie la fel de primitor de fiecare dată, ca prima dată.

Boogie este un loc unde petrecerile au aerul timpurilor liniştite, uneori au muzica pe vinyl, unde vei putea auzi nume sonore ca Pink Floyd, Bruce Springsteen, U2, Scorpions, Iggy Pop, Sting, dar și Cesaria Evora, Edith Piaf sau muzică mai “nouă”, nume românești, sau alte muzici mai puțin cunoscute. Nopțile sunt lungi și muzica vine în funcție de atmosfera", spune Geo.

Barul are și o terasă, neconvențională, ca întregul concept de altfel. Are stuf și pietriș, un brad vechi de peste 60 de ani care oferă umbra în după-amiezile călduroase de vară și un trandafir în mijloc care bucură în mijlocul iernii cu florile lui. Aici se fac uneori grătare sau se gătește la ceaun, barul punând la dispoziția clienților doritori să gătească tot ce este nevoie.

„Am făcut tot felul de petreceri. Inclusiv o nuntă mai restrânsă. Sunt firme care vin să facă petreceri la noi, uneori se țin și concerte unplugged. Nu servim mâncare, dar îți poți comanda sau chiar găti la noi, cu prietenii alături”, ne povestește Geo.

„Îmi doresc ca toată lumea să afle de noi, normal! Un bar, o afacere în general,  este un vis care are nevoie să fie împărtășita cu alții. Ca să existe și să aducă satisfacții tuturor”