miercuri , 13 decembrie 2017
Acasă / Afaceri / Cercetare sau afacere cu vin? ICDVV Valea Călugărească supravieţuieşte din exportul de vin în lipsa fondurilor pe care ar trebui să le asigure statul

Cercetare sau afacere cu vin? ICDVV Valea Călugărească supravieţuieşte din exportul de vin în lipsa fondurilor pe care ar trebui să le asigure statul

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească este unul dintre cele mai importante centre de acest fel din ţară. Chiar şi aşa, în lipsa finanţării cercetării în ţara noastră, institutul supravieţuieşte cu greu. Principala sursă de venit, cea din care se plătesc şi cheltuielile de funcţionare, este producerea de vin, iar nu proiectele de cercetare, aşa cum ar trebui.

Institutul a fost înfiinţat în 1950 şi funcţionează din 1967. Pe atunci avea sute de hectare de viţă de vie, acum, suprafeţele puţine sunt slab întreţinute în lipsa muncitorilor specializaţi.

“Ar trebui să facem în primul rând cercetare, dar nu avem încotro. Noi avem o activitate complexă, avem şi partea de cercetare, dar şi cea de dezvoltare unde implementăm rezultatele obţinute în cercetare. Dar lipsa finanţării de mai bine de 20 de ani îşi spune cuvântul şi suntem obligaţi să producem struguri, să producem vin şi chiar să şi exportăm”, explică directorul general al ICDVV , Marian Ion.

În prezent institutul mai are 65 de hectare cu viţă de vie rentabile din punct de vedere economic, majoritatea având peste 31 de ani vechime. Unele vor fi înlocuite, dar nu toate pentru că pe ele se face selecţie clonală pentru cercetare. “Vrem să înfiinţăm 31 de hectare de plantaţie nouă, dar asta nu se va putea face decât dacă primim finanţare de la stat. Anul acesta defrişăm, pe urmă aşteptăm doi ani, perioada de odihnă a solului şi pe urmă plantăm cu soiuri şi clonare realizate în urma cercetării. Vrem ca o parte din suprafaţa pe care o avem să devină proprietate privată, a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, adică, care va putea finanţa această activitate. Mai avem o speranţă. Suntem în curs de reorganizare şi în curând sperăm să apară hotărârea de guvern şi atunci, poate chiar de la sfârşitul acestui an o să primim o finanţare, după care ne aşteptăm ca lucrurile să decurgă normal. În momentul de faţă ne autofinanţăm după reguli bugetare şi asta e ceva cumplit. Avem probleme când ne controlează diferite instituţii ale statului că nu respectăm legalitatea. Asta se va întâmpla când legea va fi schimbată şi vom putea funcţiona după reguli de societete comercială pe partea de dezvoltare. Noi ar fi trebuit să primim finanţare din 2009 sau măcar din 2011, dar nu s-a respectat legea”, explică directorul.

La Valea Călugărească a început culesul strugurilor. Producţie mai slabă decât cea de anul trecut, bobul este mic şi se culege greu fiind sufocat de bălării. Un muncitor din cei şapte veniţi tocmai din judeţul Botoşani îmi spune că nu e o vie întreţinută. Că plantele spontane sunt cât via şi nu ar trebui să fie aşa. “Se culege greu, că nu vezi strugurele de bălării. Apoi, vedeţi, strugurii sunt mărunţi, abia îi vedem între frunze”, spune omul. Îmi dau seama şi eu că nu este în regulă. Pe vremea când ai mei aveau vie la ţară, bălăriile nu existau, dar mai tot anul, cineva era la câmp să facă săpături, legări, scos buruiană, stropire etc. Când culegeam strugurii nu ne împiedicam de plante crescute aiurea, călcam direct pe pământul curat. La institut s-a ajuns aşa din cauza lipsei banilor, pentru că forţa de muncă trebuie plătită. “În loc să facem cercetare, noi suntem stresaţi de probleme mărunte, dar foarte importante pentru supravieţuire. Lipsa mecanizatorilor, a forţei de muncă, azi avem la muncă 7 oameni şi ar trebui să fie 30 minim. Noi nu putem să-i plătim la finalul zilei cum fac privaţii, ci după ce se termină culesul. Aşa că e normal ca localnicii să vrea să se ducă la privaţi şi noi să fim obligaţi să aducem oameni din alte părţi”, spune Ion Marin.

Un procent de 80% din fondurile pe care le atrage institutul provine din vânzarea de vin şi abia 20 % din proiecte de cercetare. „Am început lucruri măreţe şi toate sunt într-o fază în curs de finalizare, dar dacă nu primeşti bani, unele devin abandon. Noi participăm într-o competiţie cu aceste proiecte. Demonstrăm că ideea e foarte bună, se aprobă proiectul apoi aştepţi trei ani, deşi la noi e puţin perioada asta, şi primeşti finanţare. Dar în toate ţările civilizate, există o finanţare de bază. Să ai asigurat un salariu decent ca să te poţi gândi la cercetare”, explică directorul.

Prahova are multe vinuri de la mulţi producători. Cel de la institut însă e deosebit. Vinurile roşii în special, Cabernet Sauvignon, Merlot (el din 2013, la preţul de 15 lei este excelent), amestec între cele două soiuri, sau albe-Sauvignon, Riesling, Fetească regală sunt alegeri nimerite şi ieftine la orice masă. În plus, contrazic perfect regula potrivit căreia vinul mai ieftin de 20 de lei sticla nu ar fi bun. Clonele experimentale realizate aici sunt plăcute şi la export. “În ţară vindem prin două magazine ale noastre şi prin Târgul Tradiţional de la Bucureşti şi de trei ani am reluat exportul. Nu e vorba de cantităţi mari, dar tot e mai bine, decât nimic. Exportăm în China, doar vinuri roşii. Chinezii vor vinuri roşii, cu tărie alcoolică de peste 14 grade, vinurile albe nici nu le consideră vin. De doi ani vindem unui magazin specializat de vinuri din Anglia, din Norwich, nu cantităţi mari, dar este bine pentru imagine. Aici se fac degustări, iar oamenii sunt surprinşi să constate că vinul atât de bun este din România, pentru că ei nu ştiu că noi avem o tradiţie milenară la vinuri. Şi atunci apare reţinerea, nu au încredere că suntem în stare să facem vinuri atât de bune. Tocmai de aceea, partenerul cu care noi lucrăm şi care a a ales două societăţi de stat, noi şi Pietroasa, a făcut tot felul de materiale promoţionale pentru că vrea să ducă acolo mai mult vin românesc. Vrea vinuri deosebite şi noi avem ce îşi doreşte”, spune cu mândrie Ion Marian.

Cele două contracte de export sunt însă mici. În China, de exemplu, ajung 20.000 de sticle pe an, iar în Anglia câte 300 de sticle. Preţul sticlelor care pleacă la export este şi el mic-între 2 şi 3 euro. “Nu poţi să ai pretenţii mari la început, piaţa este foarte dură. Profitul ne ajunge cât să plătim cei 62 de angajaţi, dar şi media de 40 de muncitori zilieri pe care îi avem la muncă. apoi se mai strică diverse utilaje-care sunt foarte vechi. Anul acesta am avut probleme majore. Deja am comandat un tractor nou pe şenile şi ne-ar mai trebui unul pe roţi cu dublă tracţiune. La vinificaţie stăm mult mai bine, chiar avem tehnologie modernă”, spune directorul.

Ca lucrurile să meargă bine ar fi nevoie de finanţarea de bază a institutului pe partea de cercetare, dar şi de dezvoltare, dar şi ca promovarea să fie făcută la nivel de ţară, pentru ca lumea întreagă să ştie că România este producătoare veche de vinuri. “S-au făcut paşi importanţi, dar nu sunt suficienţi pentru promovarea pe care o face statul. Ar trebui luate exemplu ţările din lumea nouă-Argentina, Australia, unde statul investeşte foarte mult în cercetare, dar şi partea de promovare la nivel de ţară. Nu ar trebui să conteze cine este la putere şi lucrurile bune ar trebui să continue şi după schimbarea unui partid cu altul”, conchide directorul ICDVV.

Despre Raluca Eparu

Raluca Eparu este jurnalist din 2001 atunci când s-a alăturat echipei Monitorul de Prahova. A scris pentru mai multe publicaţii locale şi naţionale (Monitorul, Observatorulph, Libertatea) şi este reporter corespondent pentru Prima TV din 2008. Crede cu tărie că presa are datoria de a informa şi educa şi că publicul poate fi format în funcţie de ce i se oferă.

Verifică şi

Program de susţinere a meşteşugurilor şi artizanatului finanţat de stat. Vezi cum te poţi înscrie!

Eşti artizan sau meşteşugar şi vrei să participi la Târgul Național pentru Artizanat și Meșteșuguri 2017? …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *