marți , 12 decembrie 2017
Acasă / Editorial / Tu cât ai muncit ca să ajungi să ai ce ai acum şi câţi asistaţi social crezi că duci în spate din munca ta?

Tu cât ai muncit ca să ajungi să ai ce ai acum şi câţi asistaţi social crezi că duci în spate din munca ta?

Zilnic ne stoarcem creierii în căutare de soluţii pentru un trai mai bun sau pur şi simplu pentru supravieţuire. Dacă vrei să pleci în concediu e clar că mobila de bucătărie mai trebuie să aştepte, iar dacă vrei să zugrăveşti în casă îţi iei gândul de la vacanţă. Eu una nu am nevoie de prea multe chestii materiale ca să fiu fericită, dar din când în când tot vreau să evadez într-o vacanţă fie ea şi de câteva zile. Ca să nu mă simt vinovată îmi tot spun că nu fumez, nu beau cafea, nu merg la saloane de cosmetică.

Chiar şi aşa, am avut perioade în care aveam trei colaborări pentru a-mi rotunji veniturile. Veţi spune că nu e mare lucru să faci ştiri sau să aduni informaţii, dar şi dacă ai zilnic două trei materiale de făcut şi pentru fiecare trebuie să alergi o oră, o oră şi jumătate şi în tot timpul ăsta să stai de vorbă cu mai multe persoane, cu unele chiar în contradictoriu, că aşa sunt oamenii şi nu te poţi înţelege cu toţi perfect, şi tot te simţi răpus. Prea mult nu am câştigat niciodată şi nici nu mi-am dorit dacă asta însemna să mucesc şi mai mult.

Am prieteni care muncesc din greu în multinaţionale. Zilele trecute o prietenă îmi povestea că se simte ca un robot: nu mai are nevoie nici de îmbrăţişare, nici să-şi audă copilul povestind de la grădiniţă. Vrea doar să doarmă ca mâine să mai reziste să o ia de la capăt. Am obiceiul să-i întreb pe toţi cei cu care realizez rubrica de afaceri din emisiunea „Prahova economică” cât de greu le-a fost, cât de greu le este. Şi chiar insist să mi se răspundă, să mi se dea exemple şi să detaliem pe acest aspect. Pentru că indiferent ce ai face şi cu câtă plăcere, munca este grea şi te solicită nervos şi fizic.

Şi atunci, cum să nu te apuce crizele şi să vezi negru în faţa ochilor când ştii câţi asistaţi social are România? Prin 2015, Digi 24 făcuse un reportaj în care arăta că 4 milioane de români sunt inactivi pe piaţa muncii, 7 milioane beneficiază de o formă de ajutor social şi mulţi nedovediţi, iau bani fără să aibă motiv.

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/dininterior-cum-arata-romania-odihnita-tara-cu-7-milioane-de-asistati-social-354256

Mai devreme citeam o ştire a colegei Roxana Tănase de la Observatorulph în care se spunea că 800 de ploieşteni au renunţat la hrana de la cantina de ajutor social după ce au fost puşi să muncească.

http://www.observatorulph.ro/administratie/79482-800-de-ploiesteni-au-renuntat-la-cantina-de-ajutor-social-pentru-a-nu-munci-in-folosul-comunitatii

Pe oamenii care primesc hrana de la cantină îi cam ştiu. Am făcut de multe ori ştiri acolo, de Paşte sau de Crăciun. Unii sunt bătrâni şi ghinionişti şi pe ei e normal să-i ajuţi, dar alţii, cei mai mulţi, sunt… d-ăia cu mulţi copii. Cu copii pe care îi creştem noi, ăştia de plătim taxele şi impozitele la timp. (Asta ca să nu vă mai simţiţi vinovaţi că aţi făcut doar un copil. În realitate creşteţi mai mulţi într-un fel sau altul)

Când nu ai ce să mănânci, când stai în două camere câte 8 inşi, cum e posibil să te reproduci în continuare??? Mulţi dintre „nemâncaţii” ăştia mai sunt şi pretenţioşi. Dacă ştiţi de câte ori am auzit că era bun şi un suc sau că puiul e cam mic sau mai ştiu eu ce altă problemă şi niciodată un mulţumesc…Ăştia habar nu au că primăria nu este obligată să aibă cantină de ajutor social, că nu toate oraşele au aşa ceva şi că la Ploieşti a apărut pe vremea când oraşul era potent financiar!

Eu pot să înţeleg multe lucruri. Că ai avut ghinion să te naşti într-o familie fără nimic. Că fiind sărac lipit nu aveai cum să mergi la şcoală şi să performezi. Că fiind sărac lipit ai abandonat şcoala şi că nimeni nu te angajează pentru că nu ai diplomă şi nu ştii să faci nimic. Că fiind sărac lipit şi fără educaţie te împuiezi necontrolat. Dar că nu poţi da cu mătura pe stradă sau nu poţi săpa la spaţii verzi, când noi ceilalţi îţi dăm să mănânci şi îţi asigurăm cât de cât confortul să faci copii, când stai în locuinţe sociale pe care de obicei le strici şi tot noi plătim reparaţii, nu pot să mai înţeleg.

Cum să înţeleg când tu primeşti ajutor social şi alocaţii de stat, iar copiii noştri nu au burse de merit pentru că nu sunt bani?

P.S. Materialul de faţă nu se referă la copiii fără părinţi, oameni bolnavi, oameni aflaţi într-o anumită situaţie de nevoie, ci doar la cei care sunt perfect sănătoşi, stau cu mâna întinsă şi nu fac nimic pentru ajutorul dat de societate!

Raluca Eparu

Despre Raluca Eparu

Raluca Eparu este jurnalist din 2001 atunci când s-a alăturat echipei Monitorul de Prahova. A scris pentru mai multe publicaţii locale şi naţionale (Monitorul, Observatorulph, Libertatea) şi este reporter corespondent pentru Prima TV din 2008. Crede cu tărie că presa are datoria de a informa şi educa şi că publicul poate fi format în funcţie de ce i se oferă.

Verifică şi

Prăjituri şi cadouri la Târgul de Crăciun de la Colegiul Caragiale din Ploieşti

Elevii Colegiului Naţional I.L. Caragiale din Ploieşti au sărbătorit într-un mod diferit venirea lui Moş …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *